Dvořák şi Ceaikovski, la Filarmonică

Concertul din această seară, de la Filarmonică, propune două lucrări de Dvořák şi una de Ceaikovski, la pupitrul dirijoral aflându-se Mihai Agafiţa, din Republica Moldova, un vechi prieten al Filarmonicii de Stat din Oradea.

În prima parte se vor interpreta cele două lucrări de Antonin Dvořák, prima dintre ele fiind Dansul slav, op. 46, nr. 8. „Reprezentant al şcolii naţionale cehe, Dvořák a realizat două cicluri de Dansuri slave, pe modelul cunoscut al lui Brahms al Dansurilor maghiare. Au fost concepute iniţial pentru două piane şi apoi orchestrate pentru ansamblu simfonic. Cele două serii formate din câte opt piese au luat naştere în 1878 (op. 46) şi în 1886 (op. 72), ambele aducând un deosebit succes compozitorului, ele bucurându-se şi astăzi de o deosebită popularitate”, precizează directorul artistic al Filarmonicii, Vasile Foica. În concert se va cânta al optulea dans din primul ciclu, compus în 1878.

Se va continua cu Concertul pentru vioară și orchestră în la minor, op. 53. Lucrarea a fost dedicată violonistului Joseph Joachim, cel care l-a ajutat pe Dvořak cu mai multe sfaturi de-a lungul procesului de compoziţie, mai ales în privinţa unor probleme de tehnică violonistică. Este singura lucrare concertantă destinată acestui instrument compusă de Dvořák.

Ultima lucrare propusă spre audiere este Simfonia Manfred, op. 58, de Piotr Ilici Ceaikovski. Simfonia datează din 1885. Ceaikovski are şase simfonii numerotate, dar cu „Manfred” ele sunt de fapt şapte. Compozitorul s-a inspirat din poemul dramatic al lui Byron, scris în 1817, dar în acelaşi timp a fost influenţat şi de poemele simfonice programatice ale lui Liszt, precum şi de Balakirev, un compozitor rus, explică Vasile Foica. Prima audiţie a simfoniei a avut loc în 1886, la Moscova, şi i-a adus un mare succes compozitorului. Deşi are conţinut programatic bine definit, lucrarea urmează principiile tipice construcţiei simfonice, având patru părţi. Fiecare parte reprezintă un tablou din drama lui Byron.

Vechi prieten al Filarmonicii

Dirijorul invitat al concertului este Mihai Agafiţa, un valoros reprezentant al tinerei generaţii de dirijori, susţinând peste 450 de concerte simfonice şi spectacole de operă şi balet din întreaga lume. Din 2004 deţine funcţia de dirijor al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova. Între 2009 – 2013 a fost şi dirijorul permanent al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca. Participă la prestigioase festivaluri internaţionale de muzică, colaborând cu personalităţi de renume ale lumii muzicale.

Pentru merite deosebite în dezvoltarea şi propagarea artei muzicale şi activitate concertistică intensă, prin decret prezidenţial, dirijorului Mihai Agafiţa i-a fost conferit în Republica Moldova titlul onorific „Maestru în Artă”. Din 2013 este și director artistic al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova.

„Mă leagă o prietenie foarte veche de Oradea şi revin de fiecare dată cu mare drag. Programul din această săptămână este unul foarte dificil, şi nu orice orchestră se aventurează să realizeze Simfonia Manfred în patru repetiţii. Îţi trebuie mult profesionalism şi curaj. Simfonia este o provocare şi pentru orchestră, şi pentru dirijor, dar merită tot efortul pentru că este foarte frumoasă, induce foarte multe stări şi foarte multe imagini”, spune dirijorul.

Conservator la 6 ani

Solistul invitat, Dalibor Karvay (33 ani), cântă pentru prima dată în România. A început studiul viorii la vârsta de doar 3 ani, sub îndrumarea tatălui său, care era profesor la Şcoala de Arte din Vrútky, Republica Slovacă. La 6 ani a intrat la Conservatorul din Žilina, după care, de la 13 ani, şi-a completat studiile la Conservatorul din Viena, în clasa profesorului Boris Kuschmir.

Este laureat al Concursului Internaţional „Tibor Varga” (2003) şi al Competiţiei violonistice Internaţionale „David Oistrakh” din Moscova (2008). De-a lungul anilor a participat la cursurile de măiestrie susținute de Eduard Grach, Mintscho Mintschev, Herman Krebbers. În paralel cu activitatea solistică, Dalibor Karvay desfășoară o activitate pedagogică susținută, în cadrul Universității de Muzică și Arte din Viena.

Despre Concertul pentru vioară și orchestră în la minor, op. 53, de Dvořak, violonistul slovac spune că este un concert pe care niciun violonist valoros nu l-a ratat. „În perioada în care s-a scris concertul de Dvořak, s-au scris multe concerte de valoare. Sunt foarte multe elemente de folclor, mai ales în partea a III-a a concertului. În secolul XX, a doua parte a concertului, fiind foarte melodică, mulţi solişti au cântat-o doar pe aceasta, separat. Sunt foarte multe obstacole tehnice în acest concert, poate chiar mai grele decât la Brahms sau la Ceaikovski, dar toţi marii solişti l-au interpretat şi îl interpretează în continuare”.