Propunerea vizează înlocuirea actualului cadru normativ aplicat din 2016 și aliniază legislația românească la standardele internaționale actualizate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).

Cea mai importantă schimbare prevăzută de proiect este introducerea obligației de depunere anuală a dosarului prețurilor de transfer pentru marii contribuabili. Dacă în prezent documentația este întocmită și prezentată doar atunci când este solicitată de inspectorii fiscali, noul mecanism presupune transmiterea automată a dosarului către ANAF, în format electronic, prin intermediul Spațiului Privat Virtual.

Termenul propus pentru depunere este de 30 de zile lucrătoare după expirarea termenului legal de declarare a impozitului pe profit.

Specialiștii consideră că această modificare marchează trecerea de la un sistem bazat pe controale punctuale la unul de supraveghere fiscală continuă, în care administrația fiscală va avea acces periodic la informațiile relevante privind tranzacțiile intra-grup.

Proiectul aduce și modificări în ceea ce privește pragurile care determină obligația de documentare. Pentru serviciile prestate între entități afiliate, pragul de semnificație aplicabil marilor contribuabili ar urma să fie redus semnificativ, de la 250.000 de euro la 100.000 de euro. În consecință, un număr mai mare de operațiuni ar putea intra sub incidența obligației de analiză și raportare.

O altă noutate importantă vizează metodologia de calcul a acestor praguri. În locul abordării actuale, care ia în calcul valoarea cumulată a tranzacțiilor realizate cu toate persoanele afiliate, noua reglementare propune evaluarea distinctă a fiecărui partener afiliat și a fiecărei categorii de tranzacții. Pentru companii, acest lucru poate însemna adaptarea sistemelor interne de evidență și monitorizare fiscală.

Documentul aflat în dezbatere introduce și cerințe suplimentare privind conținutul dosarului prețurilor de transfer. Contribuabilii ar putea fi obligați să explice în mod explicit alegerea părții testate în analizele economice, să detalieze costurile transferate fără adaos comercial și să furnizeze declarații privind acuratețea informațiilor prezentate.

De asemenea, studiile de comparabilitate ar urma să fie transmise în format editabil, iar în anumite situații ANAF ar putea solicita rapoarte întocmite de auditori independenți pentru validarea indicatorilor de profitabilitate utilizați în documentație.

Pentru contribuabilii care se situează sub pragurile de documentare, proiectul prevede un mecanism bazat pe analiza de risc fiscal. Astfel, dosarul prețurilor de transfer nu va putea fi solicitat decât în situațiile în care autoritatea fiscală identifică elemente care justifică o verificare suplimentară.

Potrivit calendarului propus, noile reguli privind întocmirea documentației ar urma să se aplice tranzacțiilor efectuate începând cu 1 ianuarie 2026, în timp ce procedurile de administrare fiscală aferente vor deveni operaționale de la începutul anului 2027.

ANAF a anunțat că persoanele interesate pot transmite observații și propuneri asupra proiectului de ordin în perioada de consultare publică, înainte de adoptarea formei finale a actului normativ.