Judecătorii au stabilit că diferențele salariale rezultate din aplicarea etapizată a Legii salarizării nu reprezintă, în situațiile analizate, o încălcare a principiului egalității în drepturi. Decizia a fost publicată luni, 26 octombrie 2026, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 894. Hotărârea este definitivă și general obligatorie.

Sesizările au fost formulate în cadrul unor litigii privind drepturile salariale ale angajaților din instituțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor. Printre autorii excepțiilor de neconstituționalitate s-a numărat și Sindicatul Național APIA.

Reprezentanții angajaților au reclamat faptul că persoane care lucrează în aceleași condiții și sunt expuse unor riscuri profesionale similare pot beneficia de sporuri diferite, în funcție de nivelul salariului de bază.

În opinia sindicatelor, dreptul la spor ar trebui să depindă în primul rând de condițiile efective de muncă, nu de etapa în care a ajuns salariul angajatului în procesul de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017.

În analiza sa, CCR a menținut interpretarea stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020.

Potrivit acesteia, în cazul personalului sanitar-veterinar vizat de reglementările analizate, acordarea sporului era condiționată atât de existența unor condiții de muncă vătămătoare sau periculoase, confirmate prin documentele autorităților competente, cât și de atingerea nivelului salariului de bază prevăzut pentru anul 2022, potrivit mecanismului tranzitoriu de salarizare.

Astfel, expunerea la riscuri profesionale nu era suficientă, în sine, pentru acordarea sporului în condițiile analizate de instanță.

Sporuri de până la 35% și 75% pentru anumite activități

Disputa a vizat prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 referitoare la sporurile acordate unor categorii de personal din instituțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor.

Legea prevede, în condițiile stabilite de reglementările aplicabile, sporuri de până la 35% pentru activități desfășurate în condiții vătămătoare sau periculoase. Acestea pot implica riscuri de îmbolnăvire, contagiune directă ori indirectă sau alte pericole asociate activității profesionale.

Pentru anumite activități încadrate în categoria condițiilor deosebit de periculoase, sporurile pot ajunge până la 75%. Sunt vizate, între altele, activități care presupun expunerea la tuberculoză, bruceloză, gripă aviară, salmoneloze și alte zoonoze, precum și anumite activități de laborator, anatomie patologică și necropsie.

Procentele reprezintă limite maxime prevăzute de lege, nu drepturi acordate automat tuturor angajaților din aceste domenii.

Judecătorii constituționali au apreciat că salariații care îndeplinesc toate condițiile legale pentru acordarea sporului nu se află în aceeași situație juridică precum cei care îndeplinesc doar condiția referitoare la expunerea la riscuri profesionale.

CCR a reținut că stabilirea criteriilor pentru acordarea drepturilor salariale suplimentare intră în competența legiuitorului. Parlamentul are posibilitatea de a stabili categoriile de beneficiari, cuantumul sporurilor și condițiile în care acestea se acordă.

Curtea a considerat că nu poate extinde pe cale jurisdicțională sfera persoanelor care beneficiază de aceste drepturi, deoarece o asemenea intervenție ar presupune modificarea regulilor stabilite de legiuitor.

Au fost respinse și criticile referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi și a normelor europene privind nediscriminarea.

CCR a amintit și modificările legislative adoptate prin Legea nr. 229/2020, care a completat articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017. Potrivit motivării, această intervenție a urmărit remedierea problemelor privind drepturile salariale ale personalului din structura Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și din unitățile subordonate.