Legea nr. 360/2023 stabilește un stagiu minim de cotizare contributiv de 15 ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Acesta nu trebuie confundat cu stagiul complet de cotizare contributiv, care este de 35 de ani, cu eșalonarea prevăzută de lege în cazul femeilor. Pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă trebuie îndeplinite atât condiția privind vârsta standard de pensionare, cât și cea privind stagiul minim. Vârsta exactă se stabilește în funcție de data nașterii, potrivit anexei nr. 5 a Legii pensiilor.

Ce opțiuni există dacă nu sunt îndepliniți cei 15 ani

Una dintre variante este continuarea realizării unui stagiu de cotizare printr-o activitate pentru care se datorează contribuții de asigurări sociale, până la completarea perioadei necesare. De exemplu, o persoană care are 13 ani de stagiu contributiv poate acumula cei doi ani care îi lipsesc.

O altă posibilitate este încheierea unui contract de asigurare socială cu casa teritorială de pensii. Prin acest mecanism pot fi plătite contribuții pentru completarea stagiului necesar obținerii pensiei pentru limită de vârstă.

Legea permite, în anumite condiții, și asigurarea retroactivă pentru perioade eligibile din cei șase ani calendaristici anteriori lunii în care este încheiat contractul. Pot fi acoperite perioade continue sau separate, fiecare de minimum o lună.

Pentru a beneficia de această posibilitate, solicitantul nu trebuie să fie pensionar, iar pentru lunile pe care dorește să le acopere nu trebuie să fi realizat deja stagiu de cotizare sau stagiu asimilat și nici să fi avut obligația de a fi asigurat.

Perioadele pentru care se plătesc contribuțiile trebuie să fie cuprinse între împlinirea vârstei de 18 ani și vârsta standard de pensionare. Plata poate fi făcută integral sau în tranșe, în termen de un an, iar baza lunară de calcul nu poate fi mai mică decât salariul minim brut în vigoare la data încheierii contractului.

Astfel, o persoană care are 14 ani de stagiu poate ajunge la pragul minim de 15 ani prin acoperirea a 12 luni eligibile. Persoana interesată trebuie să verifice la casa teritorială de pensii ce perioade sunt eligibile pentru asigurarea retroactivă.

Pot conta și anii lucrați în străinătate

Persoanele care au lucrat în alte state ale Uniunii Europene pot beneficia de totalizarea perioadelor de asigurare pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de pensionare.

De exemplu, o persoană care a acumulat 10 ani de asigurare în România și alți 7 ani într-un alt stat membru UE poate avea luați în calcul cei 17 ani pentru stabilirea îndeplinirii condiției privind stagiul. Fiecare stat calculează și plătește ulterior partea de pensie corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în propriul sistem.

Cererea se depune, de regulă, la instituția de pensii din țara de reședință sau din statul în care persoana a lucrat ultima dată, iar instituțiile implicate fac schimbul de informații necesare. Pentru astfel de situații este recomandată începerea demersurilor cu aproximativ șase luni înainte de pensionare.

Înainte de depunerea dosarului trebuie verificate și alte perioade care pot fi recunoscute de lege. De exemplu, perioada concediului pentru creșterea copilului începând cu 1 ianuarie 2006 este luată în considerare, în condițiile legii, la stabilirea stagiului minim contributiv.

De aceea, primul pas pentru o persoană care se apropie de vârsta de pensionare și nu știe dacă îndeplinește condiția privind stagiul minim este verificarea perioadelor realizate, pe baza documentelor privind activitatea profesională și a evidențelor casei de pensii.

Pensia socială nu înlocuiește stagiul minim

Indemnizația socială pentru pensionari, cunoscută și drept „pensie minimă” sau „pensie socială”, se acordă persoanelor care au deja deschis un drept de pensie și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, aceasta nu poate înlocui stagiul minim necesar pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă. O persoană care nu are suficienți ani de contribuții trebuie să clarifice mai întâi dacă poate deschide dreptul la pensie.

Pentru persoanele fără venituri sau cu venituri reduse, o altă variantă poate fi solicitarea venitului minim de incluziune prin serviciul de asistență socială al primăriei. Acordarea acestuia depinde de veniturile solicitantului, componența familiei și bunurile deținute și reprezintă o formă de asistență socială distinctă de sistemul de pensii.