În ultima perioadă, inspectorii fiscali și reprezentanții Ministerului Finanțelor și-au concentrat atenția pe modul în care sunt utilizate fondurile provenite din sponsorizări și din redirecționarea unei părți din impozitele datorate statului.

Această intensificare a verificărilor nu vizează doar respectarea formală a legislației, ci și substanța relațiilor dintre sponsori și beneficiari. Practic, autoritățile analizează dacă sumele direcționate către ONG-uri sunt folosite în scopurile declarate și dacă facilitățile fiscale acordate sponsorilor sunt justificate.

Potrivit Bursa.ro, una dintre consecințele majore ale acestor controale este impactul diferit asupra părților implicate. În cazul verificărilor realizate de ANAF, riscul principal este suportat de companiile sponsorizatoare. Dacă inspectorii consideră că sponsorizarea nu respectă condițiile legale, beneficiul fiscal poate fi anulat, ceea ce duce la plata unor impozite suplimentare, la care se adaugă dobânzi și penalități.

Pe de altă parte, controalele Ministerului Finanțelor se concentrează asupra ONG-urilor, care pot fi obligate să restituie fondurile primite dacă se constată că acestea nu au fost utilizate corespunzător.

Specialiștii din domeniu atrag atenția asupra unor probleme recurente în modul de interpretare a legislației de către organele de control. Printre acestea se numără aplicarea discutabilă a conceptului de „persoane afiliate”. În unele cazuri, simpla existență a unor legături între reprezentanții sponsorului și conducerea ONG-ului este considerată suficientă pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea sponsorizării.

O altă dificultate majoră ține de cerința de trasabilitate a fondurilor. Inspectorii solicită frecvent ONG-urilor să demonstreze exact cum au fost utilizate sumele primite de la fiecare sponsor în parte. În practică însă, resursele financiare ale unei organizații sunt gestionate ca un tot unitar, ceea ce face dificilă o astfel de corelare strictă.

În mod surprinzător, au existat și situații în care facilitățile fiscale au fost contestate pe motiv că ONG-urile nu au cheltuit integral sumele primite într-o anumită perioadă, deși legislația nu impune o astfel de obligație în termeni rigizi.

În acest context, organizațiile neguvernamentale sunt nevoite să acorde o atenție sporită documentației și modului de gestionare a fondurilor. Contractele de sponsorizare trebuie redactate clar și detaliat, iar fiecare cheltuială trebuie susținută de documente justificative solide. De asemenea, plățile în numerar sunt tot mai des privite cu suspiciune și pot genera verificări suplimentare.

Totodată, ONG-urile și companiile trebuie să analizeze atent relațiile dintre ele, pentru a evita situațiile în care autoritățile ar putea interpreta existența unui control sau a unei influențe directe asupra modului de utilizare a fondurilor.

Un alt risc evidențiat în urma controalelor este reîncadrarea unor venituri considerate inițial sponsorizări în venituri impozabile. Astfel de situații apar, de exemplu, în cazul unor activități care pot fi interpretate drept prestări de servicii, chiar dacă sunt organizate sub forma unor asociații.