Totuși, statisticile arată un interes în creștere: în 2025 au fost deschise 226 de proceduri de insolvență, față de 177 în 2024 și 143 în 2023.

Deși legea oferă o cale de redresare financiară pentru persoanele de bună-credință, procedura este considerată complexă, fiind condiționată de îndeplinirea mai multor criterii și de parcurgerea unor etape administrative sau judiciare. Legislația reglementează trei forme de insolvență pentru persoanele fizice.

Prima este procedura pe bază de plan de rambursare, desfășurată în principal în fața comisiei de insolvență. Debitorul, împreună cu administratorul procedurii, stabilește un plan prin care veniturile sunt utilizate pentru achitarea unei părți cât mai mari din datorii, urmând ca obligațiile rămase să poată fi șterse la finalul procedurii.

A doua variantă este insolvența prin lichidare de active, o procedură judiciară în care bunurile și veniturile urmăribile sunt valorificate pentru acoperirea datoriilor. După finalizarea procedurii și respectarea perioadei de supraveghere, debitorul poate beneficia de descărcarea de obligațiile rămase.

Legea prevede și o procedură simplificată, destinată persoanelor care au atins vârsta standard de pensionare sau și-au pierdut total ori cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, cu condiția să nu dețină venituri sau bunuri urmăribile.

Cine poate solicita deschiderea procedurii

Insolvența persoanei fizice se aplică exclusiv datoriilor personale, nu și obligațiilor rezultate din activitatea unui PFA sau a unei întreprinderi individuale.

Solicitantul trebuie să aibă domiciliul sau reședința în România de cel puțin șase luni, să fie în imposibilitate de plată și să nu existe perspective reale de redresare financiară în următoarele 12 luni. Legea prezumă existența stării de insolvență dacă o datorie nu este achitată timp de 90 de zile de la scadență.

De asemenea, valoarea totală a datoriilor trebuie să fie de minimum 15 salarii minime brute pe economie, respectiv 10 salarii minime în cazul procedurii simplificate. Debitorul trebuie să dovedească și buna-credință, ceea ce presupune, printre altele, că nu și-a provocat intenționat starea de insolvență și că a depus eforturi rezonabile pentru obținerea unor venituri.

Unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii este suspendarea executărilor silite aflate în desfășurare. În același timp, pentru debitorii de bună-credință se suspendă, în anumite condiții, calculul dobânzilor, penalităților și al altor accesorii aferente datoriilor.

La finalizarea procedurii, legea permite ștergerea datoriilor reziduale care nu au putut fi acoperite, oferind astfel șansa unui nou început financiar.

Totodată, pe durata procedurii este protejat un nivel minim de trai, prin stabilirea unui buget care să acopere cheltuielile esențiale ale debitorului și ale persoanelor aflate în întreținerea sa.