Compania gestionează un portofoliu de zeci de imobile răspândite în marile orașe ale țării, aflate sub autoritatea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), instituția care exercită drepturile statului ca acționar unic.

Într-o postare publică, Oana Gheorghiu a descris situația companiei într-un registru critic, susținând că aceasta cumulează pierderi semnificative și administrează defectuos activele imobiliare. Ea afirmă că societatea ar avea „pierderi cumulate de peste 30 de milioane de lei” și că o parte importantă dintre imobile „nu produc nimic”.

Conform datelor prezentate de aceasta, dintr-un total de 31 de imobile (terenuri și clădiri) aflate în administrare în orașe precum București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov, Constanța și Oradea, nu ar genera venituri deloc. Veniturile anuale ar fi de ordinul a 3,6 milioane de lei, în scădere, în timp ce pierderile raportate pentru anul 2025 sunt estimate la 8,7 milioane de lei.

Oradea: un teren strategic, dar inert economic

În paralel, un plan de restructurare al companiei prevede revenirea pe profit începând cu 2026 și acoperirea pierderilor abia până în 2034. Criticii acestui plan îl consideră vag, bazat pe formulări generale precum „optimizarea fluxurilor interne” sau „digitalizarea proceselor”, fără indicatori concreți de performanță sau responsabilități clare.

Unul dintre activele menționate în spațiul public, potrivit informațiilor obținute de Bihon.ro, este un teren amplasat pe Calea Clujului, într-o zonă de intersecție a unei artere rutiere importante, cu deschidere către un sens giratoriu. Terenul este alcătuit din două numere cadastrale distincte, are o suprafață considerabilă și nu este în prezent edificat.

Importanța sa urbanistică este evidentă: zona Calea Clujului reprezintă una dintre principalele porți de intrare în Oradea, cu trafic intens și potențial comercial și logistic ridicat. În astfel de amplasamente, terenurile au în mod obișnuit o valoare de piață ridicată și sunt considerate atractive pentru dezvoltări comerciale, servicii sau infrastructură.

Cu toate acestea, în lipsa unor proiecte active de valorificare, terenul rămâne, potrivit criticilor, un activ neproductiv, înregistrat contabil, dar fără contribuție economică directă. Cazul este prezentat ca exemplu al modului în care portofoliul companiei include active valoroase, dar insuficient exploatate.

Controverse privind contracte și administrare

În aceeași intervenție publică, Oana Gheorghiu a enumerat mai multe situații pe care le descrie drept disfuncționalități în administrarea activelor statului. Printre acestea se numără:

• plata unor sume semnificative către un cabinet de avocatură pentru o vânzare imobiliară care nu s-a finalizat;
• contracte de lucrări atribuite direct, în anumite cazuri peste limitele procedurilor interne declarate;
• situații în care lucrări ar fi fost plătite parțial fără recepție finală;
• chirii neîncasate sau contracte derulate fără colectarea efectivă a veniturilor;
• utilizarea unor valori de închiriere neactualizate de peste un deceniu.

Un element central al criticii vizează rolul Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, instituția care nu doar deține acțiunile, ci și numește administratorii și aprobă planurile de restructurare.

În opinia Oanei Gheorghiu, faptul că planurile de redresare sunt aprobate în forma actuală, fără indicatori riguroși de performanță și fără mecanisme de sancționare în caz de eșec, ridică semne de întrebare privind eficiența supravegherii statului asupra propriilor active.

„Terenurile și clădirile despre care vorbim nu sunt ale AAAS și nu sunt nici ale administratorilor. Sunt ale noastre, ale tuturor. Iar singurul mod ca ele să producă profit pentru noi este să nu mai închidem ochii în fața incompetenței și a hoției”. Ea mai susține că România deține un număr foarte mare de companii de stat: „Statul român este acționar în peste 1.500 de companii, o mare parte dintre ele fiind ținute în viață doar ca băieții deștepți să se îmbogățească și mai mult și mai mult”.