În evidențele instituției figurau 5.122 de șomeri, dintre care 2.691 erau femei. Din totalul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, 1.940 beneficiau de indemnizație de șomaj, în timp ce 3.182 erau șomeri neindemnizați, ceea ce indică o pondere semnificativă a celor care nu primesc sprijin financiar în această perioadă de tranziție profesională.

Distribuția pe medii de rezidență evidențiază o diferență importantă între mediul rural și cel urban. Majoritatea șomerilor, respectiv 3.740 de persoane, provin din mediul rural, în timp ce 1.382 sunt din mediul urban, ceea ce reflectă vulnerabilitatea mai accentuată a zonelor rurale în ceea ce privește accesul la locuri de muncă.

În ceea ce privește structura pe vârste, cele mai afectate categorii sunt persoanele de peste 55 de ani, cu 1.301 șomeri, urmate de segmentul 40–49 de ani, cu 1.239 de persoane. De asemenea, în grupa 30–39 de ani sunt înregistrate 955 de persoane, în timp ce 817 șomeri au între 50 și 55 de ani. Tinerii sunt mai puțin reprezentați, cu 446 de persoane sub 25 de ani și 364 în grupa 25–29 de ani.

Analiza nivelului de educație arată că șomerii cu studii primare au cea mai mare pondere, de 35%, urmați de cei cu studii gimnaziale, cu 28%. Persoanele cu studii liceale reprezintă 17%, cele cu studii profesionale 11%, iar absolvenții de studii superioare 8%. Doar 1% dintre șomeri au studii postliceale.

În funcție de gradul de ocupabilitate stabilit prin profilare, structura șomerilor din Bihor indică faptul că 48% sunt considerați greu ocupabili, iar 47% mediu ocupabili. Persoanele foarte greu ocupabile reprezintă 4%, în timp ce doar 1% sunt încadrate ca ușor ocupabile.