Una dintre scheme va avea un buget de 80 de milioane de euro și va fi derulată prin Administrația Fondului pentru Mediu. Programul ar urma să fie definitivat în perioada următoare, după stabilirea condițiilor concrete de finanțare și a categoriilor de beneficiari.

Cel de-al doilea program are o valoare de 150 de milioane de euro și este finanțat prin Fondul pentru Modernizare. Ghidul de finanțare a fost aprobat vineri, 14 august, iar schema vizează investiții dedicate exclusiv capacităților de stocare.

Prin programul din Fondul pentru Modernizare, autoritățile urmăresc dezvoltarea unor noi parcuri de baterii, cu o capacitate totală de stocare de cel puțin 2.174 MWh.

Finanțarea va fi acordată competitiv, iar proiectele vor fi evaluate inclusiv în funcție de costul solicitat pentru capacitatea de stocare instalată. În forma anunțată anterior, sprijinul putea ajunge la 69.000 de euro pentru fiecare MWh, cu o limită de 15 milioane de euro pentru un singur beneficiar.

Pentru celălalt program, cel administrat de AFM, mai sunt de clarificat o serie de elemente esențiale: cine va putea cere banii, ce tipuri de instalații vor fi eligibile și care va fi valoarea maximă acordată pentru fiecare proiect.

Deocamdată, autoritățile nu au prezentat forma finală a schemei, astfel că nu este clar dacă aceasta va fi accesibilă și prosumatorilor sau va fi orientată către alte categorii de investiții.

De ce au devenit bateriile atât de importante

Extinderea rapidă a producției de energie regenerabilă a creat o problemă pe care România nu o mai poate ignora. Panourile fotovoltaice produc cel mai mult în timpul zilei, însă consumul crește, de regulă, spre seară, când producția solară începe să dispară.

Fără suficiente capacități de stocare, energia disponibilă în orele cu producție mare nu poate fi transferată către momentele în care este mai necesară.

Bateriile pot face exact acest lucru: preiau energia atunci când există surplus și o livrează ulterior în rețea. În acest fel, pot reduce presiunea asupra sistemului în perioadele de consum ridicat și pot limita nevoia de a apela la producție suplimentară sau la importuri.

Premierul interimar și ministrul interimar al Energiei, Ilie Bolojan, a recunoscut că România a investit mai repede în producția de energie regenerabilă decât în infrastructura necesară pentru a o echilibra.

„Avem un deficit de stocare”, a spus Bolojan.

Primele efecte, așteptate din 2027

Noile finanțări nu înseamnă însă că bateriile vor apărea imediat în sistem. După lansarea programelor urmează depunerea proiectelor, evaluarea, contractarea și realizarea efectivă a investițiilor.

Potrivit estimărilor prezentate de autorități, primele efecte ale noilor capacități ar putea fi observate începând din 2027.

În paralel, Guvernul intenționează să accelereze autorizarea proiectelor de stocare care sunt deja construite sau se află într-un stadiu avansat de dezvoltare.

Planurile României pentru stocare nu se opresc la cele două scheme de finanțare. Hidroelectrica are, la rândul său, în vedere investiții importante în baterii.

Strategia de investiții pentru perioada 2027-2030 include dezvoltarea sau achiziția unor sisteme de stocare cu o putere instalată de până la 1.500 MW și o capacitate totală de aproximativ 6.000 MWh.

Cele două valori măsoară lucruri diferite. MW indică puterea pe care bateria o poate furniza la un moment dat, în timp ce MWh arată cantitatea de energie pe care o poate stoca. În cazul unei capacități de 1.500 MW și 6.000 MWh, instalațiile ar putea, teoretic, să livreze puterea maximă timp de aproximativ patru ore.

Astfel de baterii ar putea deveni deosebit de importante seara, când energia solară nu mai este disponibilă, iar cererea din sistem rămâne ridicată.

Oprirea reactoarelor de la Cernavodă a pus o presiune suplimentară

Necesitatea unor capacități de echilibrare a devenit și mai evidentă în această perioadă, după oprirea celor două unități ale Centralei Nucleare de la Cernavodă, pe fondul debitului foarte scăzut al Dunării.

Numai oprirea Unității 2 a însemnat retragerea temporară din sistem a aproximativ 650 MW de producție constantă. Guvernul a transmis că alimentarea cu energie a fost menținută prin folosirea celorlalte surse disponibile, inclusiv hidroenergie, energie eoliană, cărbune și importuri.

Situația de la Cernavodă este însă și un exemplu al vulnerabilităților sistemului: atunci când o capacitate importantă de producție este indisponibilă, presiunea se mută rapid asupra celorlalte surse.

Pe termen lung, bateriile nu pot înlocui centralele de bază și nici nu rezolvă singure toate problemele infrastructurii energetice. Ele pot însă oferi sistemului flexibilitatea de care are nevoie pentru a integra mai multă energie regenerabilă și pentru a gestiona mai eficient diferențele dintre producție și consum.