Într-o analiză recentă, prim-viceguvernatorul Leonardo Badea atrage atenția că perioada în care economia putea absorbi relativ ușor acumularea de datorie se apropie de limită, iar consolidarea fiscală nu mai poate fi amânată.

În ultimii șase ani, datoria publică a României a cunoscut una dintre cele mai rapide creșteri din istoria recentă. Dacă în 2019 aceasta se situa la aproximativ 413 miliarde de lei, la finalul anului 2025 este estimată să depășească 1.200 de miliarde de lei. Practic, povara datoriei s-a triplat într-un interval relativ scurt, pe fondul deficitelor bugetare succesive și al nevoilor tot mai mari de finanțare ale statului.

Unul dintre conceptele-cheie evidențiate de Leonardo Badea este diferențialul dintre costul real al finanțării și ritmul de creștere economică, cunoscut în literatura economică drept „r-g”. Atunci când economia crește mai repede decât costul datoriei, ponderea acesteia în PIB poate scădea în mod natural. Însă acest avantaj este fragil și poate dispărea rapid în perioade de volatilitate financiară sau de deteriorare a încrederii investitorilor.

„Un diferențial favorabil nu poate substitui la infinit disciplina fiscală”, avertizează Leonardo Badea, subliniind că avantajele matematice oferite de creșterea economică nu pot compensa la nesfârșit dezechilibrele structurale ale bugetului.

Factura dobânzilor explodează

Pe măsură ce necesarul anual de finanțare al statului s-a apropiat de 14% din PIB, piața internă nu a mai putut absorbi integral emisiunile de datorie. În aceste condiții, autoritățile s-au orientat tot mai mult către piețele internaționale prin emisiuni de euroobligațiuni.

Această strategie reduce presiunea asupra lichidității din sistemul bancar local și limitează riscul ca statul să concureze excesiv cu sectorul privat pentru resurse financiare. În același timp însă, crește dependența României de apetitul investitorilor internaționali și de evoluțiile de pe piețele externe.

„Menținerea unei prezențe active pe piețele externe rămâne vitală pentru a preveni absorbția excesivă a lichidității de pe plan local”, explică prim-viceguvernatorul BNR.

Poate cel mai îngrijorător indicator este evoluția costurilor cu dobânzile. Cheltuielile statului pentru plata acestora au crescut de aproape cinci ori față de nivelul din 2019 și sunt estimate să ajungă la aproximativ 60 de miliarde de lei în 2026.

Această sumă începe să concureze direct cu resursele disponibile pentru investiții publice, educație, sănătate sau infrastructură. Cu alte cuvinte, o parte tot mai mare din banii contribuabililor este direcționată către plata serviciului datoriei.

Analiza lui Badea evidențiază și o vulnerabilitate structurală a economiei românești: dependența de consum și de importuri. Creșterea economică bazată predominant pe cererea internă generează deficite comerciale ridicate și poate determina investitorii să solicite prime de risc mai mari pentru finanțarea datoriei statului.

„Prioritatea zero este reducerea primei de risc prin consolidare fiscală credibilă, singura cale de a diminua costul de refinanțare al stocului actual de datorie”, afirmă oficialul BNR.

Ce soluții vede BNR

Mesajul transmis de conducerea BNR este clar: reducerea deficitului bugetar trebuie însoțită de o schimbare a modelului de creștere economică. Accentul ar trebui mutat de la consum către investiții productive, sectoare cu valoare adăugată ridicată și utilizarea eficientă a fondurilor europene.

În plus, reformele asumate prin procesul de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și implementarea proiectelor finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență sunt considerate esențiale pentru creșterea productivității și reducerea vulnerabilităților economice.