Absolventă a Colegiului Național „Emanuil Gojdu” în promoția 1992, profesoară de limba engleză de aproape trei decenii și director al liceului, Anca Marchiș și-a petrecut întreaga carieră în școala pe care o conduce astăzi. De la 22 de ani predă în aceeași instituție, iar în această toamnă va împlini 30 de ani de activitate didactică la Gojdu. Într-o perioadă în care educația românească este adesea criticată, rezultatele obținute constant de elevii colegiului ridică o întrebare firească: cum reușește un liceu din Oradea să rămână an de an printre cele mai performante din țară?

Mai mult decât note: cultura unei școli de elită

Pentru Anca Marchiș, succesul unei școli nu se rezumă la mediile de admitere sau la numărul de olimpici. În spatele cifrelor există o cultură instituțională construită în timp, care îi determină pe elevi să își dorească performanța și să se identifice cu valorile școlii.

„Se întâmplă o aplecare conștientă asupra creșterii performanței academice a copiilor, la toate nivelurile. Începând de la modul de management și prioritizarea pregătirii pentru examene și pentru excelență. Copiii foarte talentați sunt identificați, iar profesorii știu să extragă potențialul lor și să-l crească. Profesorul are rolul de mentor, care îi ghidează și le arată o cale, iar ei încep să învețe singuri. Cu noile dezvoltări tehnologice, de la inteligență artificială la siguranță cibernetică, copiii au explorat anumite domenii din propria inițiativă și au obținut rezultate extraordinare”, explică Anca Marchiș.

Directoarea spune că există însă și un element mai greu de măsurat, dar la fel de important.

„Performanța academică este prioritatea de bază. Al doilea lucru care se întâmplă în școală și este firul nevăzut al lucrurilor este sentimentul de apartenență la o cultură educațională. Ei nu doar vin la școală și învață cu spor. Majoritatea vin la Gojdu pentru că vin la o anumită instituție. Poate este școala unde a învățat mama, tata, bunicul sau persoana pe care o admiră. Să faci parte din cultura școlii înseamnă să te adaptezi la valorile ei. De aceea am încurajat inițiativele elevilor: cluburi de inteligență artificială, psihologie, medicină, lectură sau spiritualitate. Aceste lucruri cresc sentimentul de apartenență la o comunitate și le valorizează pasiunile”, afirmă directoarea.

Unul dintre miturile pe care și-ar dori să le demonteze este cel potrivit căruia performanța nu poate fi obținută fără meditații.

„Cel mai mare mit este că dacă nu iei ore în particular, nu reușești. E un mit pe care aș vrea să îl demontez și ca mamă de gojdist. Copilul meu a intrat în examenul de Bacalaureat fără să fi luat vreodată vreo oră în particular la limba română și la fel a fost și la Evaluarea Națională. Colegii mei se ocupă, chiar și din timpul liber, de pregătirea elevilor. Profesorii sunt foarte implicați în ceea ce fac și știu că rezultatele sunt oglinda muncii lor”, spune Anca Marchiș.

Deși beneficiază de elevi foarte bine pregătiți și de familii preocupate de educație, directoarea respinge ideea că rezultatele ar fi exclusiv consecința selecției făcute la admitere.

„Să ne uităm la ce înseamnă o medie de admitere la liceu. E întotdeauna, ușor mai mare decât media de Bacalaureat. Dar diferența este mereu foarte mică. Dacă ultima medie de admitere a fost 9,08, media de la Bac a fost 9,13 pe o generație de elevi. Pentru a învăța pentru Evaluarea Națională elevii au o motivație imensă. Sunt la o vârstă la care își ascultă părinții, aceștia au autoritate puternică la 14 ani, comparativ cu 18-19 ani. Apoi știu că dacă nu iau o anumită medie, nu intră unde vor. La Bacalaureat, dacă merg la două clase care au clar în plan să meargă la medicină, motivația pentru Bacalaureat nu există. Pentru că nu contează la examenul pe care urmează să îl dea. Focusul este pe acel examen. Dar, totuși, nu e așa. Pentru că an de an am scos în evidență că este un examen unic în viață de care nu e nevoie acum doar dacă avem în vedere termenul scurt. Pe termen lung, poate la 30-34 de ani se vor hotărî să facă o altă facultate, care are ca și criteriu media de la Bac. Eu nu pot să mă duc, ca la examenele naționale, să îmi schimb media și să mai dau odată examenul. Responsabilitatea pe care am avut-o în clasa a XII-a mă urmărește toată viața. În plus, la orice viitoare angajare, diploma de bac va fi acolo și vorbește despre cine ai fost la 18-19 ani. În concluzie, suntem binecuvântați cu elevi cu potențial intelectual și cu o aplecare din partea familiilor pentru educație, dar noi creștem acel potențial. Pentru că știm că este o cale mult mai grea să fii elev la Gojdu”.

Elevi pregătiți pentru examene, dar nu întotdeauna pentru gândire

Dacă există o problemă pe care Anca Marchiș o vede în întregul sistem educațional românesc: aceasta ține de accentul excesiv pus pe examene și pe reproducerea unor modele standardizate.

„Vin foarte bine pregătiți elevii pe o structură de examen dată. Dar nu sunt neapărat mai bine pregătiți în ceea ce înseamnă gândirea creativă. Aici cred că este o disfuncție în școala românească. Pregătim elevi pentru examene care merg pe un șablon și învață acel șablon, crezând că dacă iau note foarte mari sunt și foarte bine pregătiți. Vedem problema asta când intră în clasa a IX-a și văd că matematica de la Gojdu e altceva decât cea pentru Evaluare Națională. Trebuie să îi învățăm pe copii să gândească. Dacă nu formăm deprinderile de gândire analitică și sintetică, capacitatea de a esențializa informația și de a argumenta, atunci ratăm esențialul”, explică profesoara.

În opinia ei, diferența dintre un elev foarte bun și unul excepțional nu este dată de inteligență, ci de motivație și capacitatea de a-și construi un drum.

„Au în primul rând o viziune despre unde vor să ajungă și capacitatea de a-și organiza, pas cu pas, ducerea la îndeplinire a viziunii. Părinții îi motivează din spate, dar nu ajunge. Motivația trebuie să fie intrinsecă. Părinții au un rol important în susținere, atât emoțională, cât și materială, pentru că performanța presupune și resurse”, spune Anca Marchiș.

Aceasta admite că performanța are și costuri: „Îi costă timp luat de la alte activități, pe care alți tineri le desfășoară într-un mod mai puțin conștient. Adolescența este o perioadă în care copilul se descoperă pe sine, dar dacă se descoperă doar prin postarea unei imagini pe o rețea de socializare și momente de amuzament nu vor avea o bază solidă și nu vor deveni adulții pe care vrem să ne bazăm în societate. Elevii care ajung la performanțe sacrifică timp și energie, iar uneori trebuie să recupereze și materia de la celelalte discipline. Dar au capacitatea de a reveni și de a recupera”.

Într-o perioadă în care tot mai mulți absolvenți aleg universități din străinătate, directoarea nu vede acest lucru ca pe o pierdere: „Eu o văd ca pe o oportunitate. Ei sunt cei mai buni ambasadori ai noștri. Îmi place să știu că se aude de Gojdu la Imperial College London, Sorbona sau Columbia University. Dacă noi am sădit bine semințele, ei se întorc spre comunitate, chiar dacă nu se întorc fizic în țară. Ne pot deschide ferestre și oportunități pe care altfel nu le-am avea”.

Despre măsurile fostului absolvent Ilie Bolojan și provocările Inteligenței Artificiale

Anca Marchiș consideră că una dintre marile provocări ale prezentului este adaptarea școlii la schimbările accelerate ale societății.

„Nici nu cred că ne-am adaptat complet la epoca digitală și va trebui să trecem la inteligența artificială, care este cu totul altă treabă. Trebuie să pregătim profesorii pentru această eră. În momentul de față se creează o fractură între ceea ce oferă școala și felul în care se schimbă lumea. Dacă nu construim o punte între cele două, vom avea o problemă majoră”, afirmă directoarea.

Întrebată despre situația creată după măsurile adoptate de Guvernul condus de fostul absolvent al colegiului, Ilie Bolojan, dar și despre protestele profesorilor, Anca Marchiș răspunde în spiritul valorilor pe care spune că încearcă să le transmită elevilor.

„Noi aici la școală învățăm gândirea critică. Judecăm lucrurile nu doar prin prisma a ceea ce îmi este bine mie astăzi, ci și pe termen lung. Domnul Bolojan a făcut niște ajustări foarte neprietenoase pentru educație și am simțit efectele. Cred însă că planul trebuia explicat și comunicat mult mai bine. Un ministru, cum a fost Daniel David, la Educație, trebuie să își cunoască problemele din subordine și să explice unde se exagerează sau unde există riscuri. Din păcate, educația nu este o prioritate reală pentru decidenți. Și asta se întâmplă de foarte mulți ani”, spune Anca Marchiș.

Dacă ar putea schimba ceva în învățământul românesc, ceva care să îl facă mai performant, directoarea ar schimba felul în care profesorii comunică cu elevii.

„Comunicarea nu ține mereu cont de statusul elevului. Aș vrea să avem un al șaselea simț prin care să ne dăm seama imediat de starea unui copil și să putem să ne adaptăm discursul la nevoile reale din acel moment. Cei care ajung să aibă probleme, ajung să le aibă pentru că noi nu am avut timpul, aplecarea necesară ca să vedem unde sunt problemele. Asta și la nivel de familii. Dacă am putea înțelege problemele educaționale prin care trec adolescenții și dacă am avea un set de pârghii pe care să le putem folosi. Concret, s-ar putea face niște pregătiri ale cadrelor didactice cu psihologi, experți în educație, în latura aceasta educațională”.

În final, directoarea revine la ceea ce consideră fundamentul oricărei performanțe școlare: familia.

„Este locul de unde copilul vine dimineața la școală și locul în care se întoarce după școală. Dacă în familie mesajele sunt negative, indiferent cât încercăm noi să îl deschidem spre noi orizonturi, este foarte greu. Părintele trebuie să fie dedicat procesului de educare al copilului și să nu uite că, până la urmă, proiectul cel mai important într-o viață este copilul. Cu cât ne educăm copiii mai bine acasă, cu atât vom avea o societate mai prosperă”, afirmă Anca Marchiș.