„Viața unui director nu este o poezie”. Cum arată, din interior, conducerea Colegiului Național „Mihai Eminescu”

 

Din 2017, profesoara se află la conducerea Colegiului Național „Mihai Eminescu”, unde responsabilitatea nu înseamnă autoritate, ci administrarea unei comunități educaționale complexe.

Hăituită între activitatea de la catedră și presiunile birocratice

„Te simți uneori hăituit între activitatea de la catedră, care pentru mine este foarte importantă, mă definește predarea Istoriei, la care nu aș renunța pentru nimic în lume, între activitățile administrative, între presiunile birocratice și valorificarea unor contexte care apar cu o frecvență foarte mare în desfășurarea unor activități pe care le vezi în beneficiul copiilor, care sparg niște canoane cu care am fost obișnuiți, și trebuie să găsești un echilibru în a face față la toate astea.

Viața unui director nu este o poezie. E o muncă de uzură care presupune foarte multe renunțări: la sine, la familie și uneori și la evoluția ta în cariera de profesor. Oricât de mult ți-ai dori să fii cel mai bun profesor la clasă, nu poți dacă vrei să fii un director bun. Este însă provocator, motivant și onorant. Pentru mine este onorant să fiu directorul acestei școli. E satisfăcător când vezi copiii care nu se sperie când trece directorul pe coridor și îndrăznesc să îl întrebe lucruri, să spere că vor găsi sprijin, dar și colegi care îți declară că vin la școală fără stres”, spune Livia Muntean.

Directoarea Colegiului Național „Mihai Eminescu” se află în al 29-lea an de activitate în învățământ, iar școala pe care o conduce reprezintă pentru ea mai mult decât un loc de muncă. A predat aici peste două decenii și spune că experiența acumulată în proiecte educaționale și activități cu elevii a stat la baza deciziei de a candida pentru funcția de director. „Colegiul Eminescu reprezintă pentru mine nu doar locul în care am muncit 24 de ani, ci şi un spaţiu de emulaţie intelectuală, de întâlniri decisive cu profesori exemplari şi cu tineri curioşi, inteligenţi, plini de aşteptări”, spune directoarea.

Cum ajungi director

Conducerea unei școli nu este o funcție pentru care există o pregătire formală clară, spune Livia Muntean, dar crede că viitorii directori ar trebui să se pregătească înainte de a intra în această responsabilitate.

„Ar fi nevoie de o pregătire prealabilă înainte de a ajunge director. Nu există o școală de directori, dar există cursuri universitare care pot fi făcute, niște masterate care, făcute serios, te pot pregăti cu privire la ceea ce înseamnă managementul școlar. Cred că oricine vrea să devină director trebuie să învețe câte ceva despre asta înainte să ajungă în această funcție. Apoi, cred că trebuie să fie profesorul școlii pe care vrea să o conducă.

Nu am agreat ideea pe care a avut-o Ministerul Educației, în ambele concursuri pe care le-a organizat, anume de a da posibilitatea unui director să candideze în orice școală. Statutul de titular îți oferă această posibilitate. Eu cred că poți să ai soluții pentru o școală dacă ai lucrat zi de zi, câțiva ani, în acea școală, dacă ai apucat să înțelegi care sunt caracteristicile profesorilor, așteptările elevilor, ale părinților.

Dacă ai văzut zi de zi un alt director la treabă. Abia apoi cred că poți să ai la început o idee despre ceea ce ai vrea să faci cu școala, pentru ca apoi să-ți construiești echipa alături de care să îți duci la îndeplinire viziunea. Candidaților le-aș spune că trebuie să fie conștienți că funcția e trecătoare, că nu sunt stăpânii școlii, că sunt acolo pentru a-i servi pe ceilalți, iar dacă nu sunt capabili de asta e bine să nu se apuce. Un alt lucru important este să nu renunțe la a se perfecționa în domeniul pentru care s-au pregătit, pentru ca oricând să poată fi profesorul bun la clasă”.

Directoarea spune că sistemul de concurs pentru ocuparea funcției este util, chiar dacă nu este perfect: „Din punctul meu de vedere, orice selecție e binevenită. Îți arată că ești acolo pe merit, că munca ta are un rezultat palpabil și nu cred că există o satisfacție mai mare decât aceea că ocupi un post pe merit. Niciun concurs nu e perfect. Am participat la două concursuri. Ambele au avut o probă teoretică, cu întrebări de logică, de practică școlară, de legislație și susținerea unui proiect managerial, care mi se pare cea mai importantă parte. Să expui unei comisii formată din inspectori școlari, profesori din școală, reprezentanți ai administrației locale care este viziunea ta despre școală. Ce vrei să faci. Asta dă măsura potențialului unui director. Dacă la un concurs poți să prezinți, fie și sumar, ce îți dorești pentru școala pe care vrei să o conduci, înseamnă că ești bun să fii director”.

Salariul unui director și provocările unei școli mari

În ciuda responsabilității, spune directoarea, funcția de director nu este neapărat una avantajoasă financiar. „Nu merită din punct de vedere financiar. Există o foarte mică diferență între salariul meu cu gradul 1 și doctorat, echivalat cu gradul 1 – deci nu primesc sporul de doctorat – și un profesor care are același grad didactic, care este diriginte și care are ore suplimentare. Un astfel de profesor are un salariu mult mai mare decât al directorului. Anul trecut eram undeva pe locul 20 pe grila de salarizare în școala mea, având tot ce se poate din punctul de vedere al sporurilor”.

Pe lângă responsabilitățile administrative, directorii trebuie să gestioneze și proiecte educaționale complexe. La Colegiul „Mihai Eminescu”, în ultimii ani au fost dezvoltate proiecte Erasmus+, programe de digitalizare și inițiative educaționale finanțate din fonduri europene, printre care proiectul EMISmartEdu – Pilotăm viitorul la Eminescu, finanțat prin PNRR cu aproximativ 200.000 de euro. Acesta vizează modernizarea managementului educațional, dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor și elevilor, orientarea profesională a elevilor și susținerea performanței școlare. Colegiul rămâne una dintre școlile cu rezultate constante la olimpiade și concursuri, elevii obținând anual zeci de premii la etapele naționale și sute la competițiile regionale și județene.

Reabilitarea clădirii și temerile părinților

Un alt subiect important pentru comunitatea școlii este reabilitarea clădirii colegiului, proiect așteptat de mai mulți ani. „Le cer părinților să aibă răbdare. Să urmărească poziția publică a școlii, pentru că sunt foarte multe incertitudini în acest moment, cu privire la felul în care se va desfășura reabilitarea școlii. Pe care o așteptăm și ne-o dorim din 2014, de când Primăria Oradea a devenit proprietarul clădirii. În acest an, până pe 19 iunie ne vom desfășura cursurile în mod normal.

Primăria a demarat procesul de alocare a realizării lucrării, așteptăm să vedem cine va câștiga licitația și care va fi viziunea despre desfășurarea propriu-zisă a lucrărilor. Să nu privim cu îngrijorare, deși categoric vor fi bulversări ale desfășurării activităților noastre. Sunt sigură că vom găsi cele mai bune soluții, astfel încât să nu deranjăm foarte mult programul școlii. Sunt foarte multe școli în Oradea care sunt acum în curs de reabilitare, toate își desfășoară activitatea apelând la mai multe soluții: de la diminuarea cu câteva minute a duratei orei de curs până la o alternare a învățământului fizic cu cel on-line.

Nu cred că trebuie să dăm crezare zvonisticii. De 4 sau 5 ani aud deja în fiecare început de vară că școala noastră intră în reabilitare și se mută în Velența. Nu știu care e locația aceea din Velența care ar putea să ne găzduiască. Dacă ne-am putea muta într-un loc, indiferent unde este acela, și să ne întoarcem peste doi sau trei ani, când vor fi gata lucrările, într-o clădire impecabilă, ar fi foarte bine. Știu că suntem într-un mediu educațional concurențial, concurăm pentru aceiași copii, ne dorim cei mai buni copii, dar cred că trebuie să facem asta nu răspândind zvonuri despre o altă școală, ci prezentând ceea ce facem noi”.