Muzeul Țării Crișurilor sărbătoreşte primăvara organizând pentru perioada 22-25 februarie, ateliere de confecţioant mărţişoare. Primii care au învăţat să împletească şnurul alb-roşu au fost 70 de elevi organizaţi în trei grupe, care au participat la atelierele desfăşurate marţi la Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”.

[eadvert]

Meşterul popular Borsos Maria Elena i-a învăţat mai întâi taina împletitului pe elevii de clasa a IV-a de la Şcoala „Oltea Doamna” din Oradea, coordonaţi de prof. Natalia Huza. Următorul grup a fost cel al elevilor de clasa a II-a de la aceeaşi şcoală, însoţiţi de prof Florina Musca. Prima zi de atelier a fost încheiată de elevii din clasa a X-a B de la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, îndrumaţi de prof. Balló Erika.

„Prin aceste ateliere am vrut să aducem tradiţiile mai aproape de copii, să conştientizeze importanţa tradiţiilor”, spune muzeograful Lavinia Ungureanu.

În buna organizare a atelierelor s-au implicat muzeografi ai secţiei Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor: Simona Bala, Sabina Horvath, Ioana Gherghel şi Melania Ţărău. Elevii au fost ajutaţi şi de voluntarii Demian Andrada şi Csankovszky Dominik, elevi ai Liceului de Arte Oradea, coordonaţi de prof. Nada Panait.

Elevii au învăţat să facă la atelier şnuruleţul de mărţişor, pentru că el este simbolul, esenţa.

„Copiii au fost foarte încântaţi, mai ales că niciunul nu mai făcuse vreun mărţişor. Azi dimineaţă am avut copii mai mici şi au fost atât de încântaţi şi de fericiţi!”, spune meşterul popular Maria Borsos Elena.

Albul din şnurul mărţişorului înseamnă puritatea, iar roşul este viaţa. Împletirea firelor roşii cu cele albe simbolizează o viaţă trăită curat, în iubire, iar purtarea şnurului aduce protecţie. În tradiţia românească, la început, a fost doar şnurul împletit, cu ciucuraşi şi mai apoi bănuţi, care se purta la mână până treceau „babele”, sau până la sfârşitul lunii martie. Zilele Babei Dochia încep şi ele pe 1 martie, şi corespund legendei babei Dochia care a urcat timp de 9 zile şi 9 nopţi cu oile pe munte, fiind îmbrăcată cu nouă cojoace.

La sfârşitul lunii martie oamenii alegeau cel mai frumos pom înflorit din grădină şi îl decorau cu mărţişoarele, pentru că o dată cu tradiţia mărţişorului începea ciclul agricol. „Aveau loc mai multe rituri care performau protecţia, mărţişorul fiind unul dintre ele. În plus, firul mărţişorului uneşte, asta este semnificaţia lui”, explică muzeograful Simona Bala.

 

Miercuri şi joi, în 23-24 februarie, între orele 10:00-16:00, atelierele se vor muta la la Muzeul Ţării Crişurilor, iar vineri, în 25 februarie, tot acolo se vor desfăşura între orele 10:00-15:00. Pe lângă meşterul popular Borsos Maria Elena, participanţii la ateliere vor fi instruiţi şi de Ana Florea și Anamaria Agaston. În afară de ateliere, au loc şi prezentări PowerPoint ale obiceiurilor de primăvară.

De vineri până duminică, 25-27 februarie, în curtea Muzeului Ţării Crişurilor sunteţi invitaţi la Târgul de mărţişoare tradiţionale. Mărțișoarele sunt confecționate de Borsos Maria Elena, Ana Florea și Anamaria Agaston, meșteri populari din Bihor. Vineri programul va fi între orele 15.00-18.00, iar sâmbătă şi duminică între orele 10.00-17.00. Intrearea la târg este liberă.

Evenimentul se va încheia duminică, 27 februarie, de la ora 16:00 la Muzeul Țării Crișurilor, cu un spectacolul de muzică tradițională „Drag de cântec strămoșesc” susținut de eleve de la Liceul de Arte Oradea, coordonate de prof. Florina Burdaș, precum și un moment folcloric oferit de Liana Reștea.

Întoarcerea la tradiţii, „la rădăcini”

Atât atelierele de confecţionat mărţişoare cât şi târgul de mărţişoare aufost organizate de Muzeul Țării Crișurilor, Secția de Etnografie și Secția de Relații Publice, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor și Liceul de Arte Oradea.

Intenţia a fost de a ne aminti de tradiţii, de a le cunoaşte, de a ne apropia din nou de acestea descoperindu-le semnificaţiile şi simbolistica.

„Lumea se întoarce la tradiţii. Acum toată lumea vrea să aibă ie. Dar oare de ce? Pentru simbolurile care sunt, dar foarte puţini cunosc simbolurile. Practic ia este un templu la purtător. Simbolurile, credem – nu credem, funcţionează. Se revine acum la ie, la costumele populare, pentru că ne-am pierdut rădăcinile. Şi la 50 de ani suntem tot copii, şi când ne e greu ne întoarcem la părinţi. Aşa este şi cu tradiţia.Simţim nevoia de întoarcere la tradiţie, la rădăcini. Un pom dacă nu are rădăcini, nu are viaţă, nu poate să trăiască. Cu cât ne cunoştem tradiţiile mai bine, cu atât avem rădăcinile mai adânci şi nu putem fi doborâţi de furtuni. Tradiţia este rădăcina noastră”, spune meşterul popular Maria Borsos Elena.

Acum tradiţia mărţişorului a primit, din păcate altă conotaţie. Toată lumea cumpără mărţişoare dar nimeni nu ştie ce simbolizează.

„Am vorbit cu elevi de clasa a XII-a şi nu au auzit de baba Dochia, de exemplu. Am rămas surprinsă. Ar trebui insistat pe învăţarea tradiţiilor, a obiceiurilor, să se revină la orele de atelier care se făceau mai demult la şcoală”, punctează meşterul popular.

Muzeograful Simona Bala explică faptul că industrializarea şi modernizarea economiei au dus la pierderea tradiţiilor de fapt, şi acesta e un fenomen destul de vechi.

„Am fost într-o localitate şi am întrebat pe o femeie în vârstă cum se numeşte un anumit model. N-a ştiut să îmi spună, deşi modelul era de la ea din sat. Nu mai ştiu pentru că nu le mai fac de ani de zile, modelul nu mai are semnificaţia pe care o avea acum 150 de ani. Modelele erau pline de simboluri. Tot ce îmbrăcăm noi de fapt ne protejează corpul. Dar atunci nu doar pânza hainei proteja, ci şi elementele de decor se considera că oferă protecţie şi erau specifice vârstelor sau situaţiilor (lucru sau sărbătoare). Toate trebuie privite în context”, spune Simona Bala.