Elevii învaţă la şcoală despre debutul poetului Mihai Eminescu în revista Familia cu poezia „De-aş avea”. Acum au ocazia de a-i întâlni pe redactorii care realizează seria a 6-a a revistei fondate de Iosif Vulcan, doi dintre ei fiind autori contemporani, respectiv unul poet şi unul prozator.

În cadrul proiectului „Cultura pentru folosul celor tineri”, redactorii Miron Beteg, Mircea Pricăjan şi Mihók Tamás şi-au propus câte o întâlnire pe lună într-una din școlile din Bihor. După Marghita şi Aleşd, joi, 27 martie, a venit rândul elevilor din Bratca şi din Vadu Crişului.

Anca Morar, directoarea Liceului Teoretic nr. 1 din Bratca, a îndrumat inviaţii spre bilioteca din Bratca, unde elevi de gimnaziu îi aşteptau pe cei trei redactori. La întâlnire a fost prezentă şi Ancuţa Şchiop, managerul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai”, în subordinea căreia se află şi Revista de cultură Familia.

„Prezenţa noastră aici este un semn de apreciere pentru ceea ce faceţi în fiecare zi aici, elevi-profesori. Suntem alături cu toată puterea noastră să vă sprijinim, nu doar în munca de zi cu zi, ci şi în activităţile pe care vi le propuneţi”, a spus în debutul întâlnirii Ancuţa Şchiop adresându-se elevilor: „Avem nevoie de voi puternici şi educaţi.”

Mircea Pricăjan le-a precizat de la început, că deși cultura pare ceva de neatins, nu e deloc aşa, iar scopul dialogului cu ei tocmai acesta este, să le demonstreze că şi ei fac parte din cultură, şi ei sunt implicaţi fără să îşi dea seama.

Dialogul a pornit de la revistele online pe care copiii le citesc şi subiectele pe care aceştia le caută pe internet. Redactorul i-a invitat să viziteze şi site-ul revistei Familia, de aici pornind discuţia despre ce înseamnă o revistă de cultură, ce se poate citi în ea, cum se redactează şi ce înseamnă, de fapt, munca unui redactor. Copiii au şi primit câte un exemplar din ultimele numere apărute, explorând cu curiozitate paginile revistei care anul acesta împlineşte 160 de ani.

„Cărţile se fac din cărţi”

Mircea Pricăjan în calitate de prozator şi Mihók Tamás în calitate de poet, au avut apoi ocazia să le vorbească elevilor despre cărţile lor, despre debut şi despre parcursul lor până în momentul în care volumele au ajuns în librării, o ocazie rară pentru copiii din Bratca de a pune întrebări unor autori contemporani.

„Pe la vârsta voastră mi-am dat seama că vreau să scriu, şi mi-am dat seama citind. Întotdeauna mai întâi trebuie să vină lectura. La fel cum, dacă vrei să te faci muzician, trebuie să îţi placă muzica şi să asculţi cât mai mult. Asta făceam şi eu, citeam foarte mult şi îmi plăcea ideea de scriitor. Când ai o pasiune mare pentru citit, la un moment dat vrei să faci pasul pe partea cealaltă, să fii cel care oferă celorlalţi ceea ce îţi place şi ţie. Şi atunci am început să scriu, la început mai timid, imitând, după care am scris mai serios. Cărţile se fac din cărţi”, a mărturisit Mircea Pricăjan.

Mihók Tamás spune că a început să scrie poezie în momentul în care „nu i-a mai ajuns realitatea”, când a încercat să îşi imagineze lucruri care nu erau în jurul lui. Când s-a îndrăgostit pentru prima dată, sau când l-a trădat un prieten ori când se visa fotbalist, a încercat exerciţii de imaginaţie punându-se în pielea celorlalţi. După primele încercări, întâlnirea cu câţiva redactori experimentaţi a fost definitorie pentru a avea imboldul de a scrie mai departe, corectând micile greşeli. A găsit apoi şi cărţile cu care să rezoneze şi şi-a descoperit vocea.

„Mi-am contruit un spaţiu în care am adus tot felul de lucruri pe care mi le-am imaginat eu. Consumând literatură, le-am sedimentat acolo”, a explicat poetul, care i-a îndemnat pe elevi să încerce să scrie.

Într-o lume foarte accelearată, bombaradată cu informaţii pe care nu ai timp să le sedimentezi, scrisul îţi dă răgazul să stai tu cu tine şi să conştientizezi ce ai înmagazinat, să te cunoşti, spun redactorii. „În măsura în care reuşim ca scrisul să atingă cât mai aproape gradul universal de înţelegere, atunci devine şi al altora”, a punctat Mircea Pricăjan.

Miron Beteg în schimb mărturiseşte că nu a văzut niciodată în scris un mod de a se clarifica pe sine, „de a clarifica lumea”. „Pentru mine, cultura e un mod de existenţă, trăiesc cultural, dar n-am acea «scamă» care îi împinge pe ei să scrie, şi mai ales să publice”. I-a asigurat pe elevi că, până la urmă, cultura le oferă repere valorice într-o „lume hăbăucă”, repere care devin apoi matrice ale propriei gândiri, transformîndu-i în oameni autentici. „Un roman bun, pe care l-ai priceput corect, te poate ajuta în momente care, aparent, n-au nicio legătură cu cultura”.

Copii au avut curiozităţi legate de activitatea celor trei redactori: ce îi inspiră atunci când scriu, ce cărţi îi relaxează, cum reuşesc să termine de scris o carte, care ar trebui să fie structura unei cărţi atunci când îţi propui să scrii, care e cartea lor favorită. Elevii cei mai activi au primit cărţi dăruite cu sprijinul financiar al Asociației Forumul Bihorean, care are un parteneriat cultural cu revista Familia. Întâlnirea de la Bratca s-a încheiat cu autografe şi fotografii.

Primii paşi pe calea scrisului

A doua întâlnire a avut loc la Colegiul Tehnic nr.1 din Vadu Crişului. Directorul colegiului, Florin Mălai, a aminitit că şcoala, prin profesoarele de română şi nu numai, prin centrul de documentare şi informare, încearcă să motiveze elevii să citească.

La întâlnirea cu Ancuţa Şchiop, fostă elevă a colegiului, şi redactorii revistei Familia, au fost prezenţi elevi din ciclul gimnazial, însoţiţi de profesoarele Gabriela Popa, Tünde Crăciun – responsabila clubului de lectură, Livia Dan şi profesor documentarist Mititean Vandici Florina.

Prof. Gabriela Popa a amintit o serie de acţiuni demarate la şcoală, printre acestea numărându-se: „Cutiile de lectură”, „Cărţişoarele”, târgul de carte, întâlnirea cu redactorii revistei Familia înscriidu-se în acest şir de evenimente propuse.

Şi aici, elevii au primit mai multe numere ale revistei Familia, cea mai veche revistă de cultură din ţară, Mircea Pricăjan reiterând ideea că noi, cu toţii, contribuim la existenţa culturii şi facem parte din ea.

Întrebaţi ce au citit în ultima vreme, copiii au pomenit mai multe titluri, mărturisind că s-au bucurat să îşi cumpere cărţi de la târgul de carte, mai ales că în toată zona nu există nicio o librărie. Patru dintre elevi au dezvăluit că au încercat să scrie şi ei poveşti. Rafael din clasa a V-a a început să scrie o carte despre vărcolaci, dar nu a fost prea mulţumit de rezultat pentru că „nu a ieşit atât de expresivă, de frumoasă”, cum şi-ar fi dorit. Veronica, tot din clasa a V-a, a scris o povestioară despre un căţel, „de încercare pentru început.” E o poveste despre un căţel din imaginaţie care „era ascultător, dar a făcut o greşeală şi urma să îşi ceară scuze de la stăpânul lui”.

Şi Alexandra scrie. Pentru un concurs în limba engleză s-a inspirat din „Back to the future”, imaginându-şi situaţia în care s-ar întoarce în şcoală dar în anul 1970, pentru a se putea întâlni cu bunicul ei. O altă elevă şi-a imaginat trei personaje într-o pădure bântuită care trec printr-o serie de aventuri, iar o alta scrie poezie.

În continuare, Mihók Tamás le-a vorbit copiilor despre clubul său de lectură, Pragul Vaida, unde autorii îşi citesc creaţiile şi sunt deschişi spre critica constructivă a publicului. La întâlnirile literare se aduc şi cărţi de referinţă pentru subiectele abordate în lecturi.

Întrebările copiilor pentru redactori au fost neaşteptate: ce îi inspiră, cât durează să scrii o carte şi care sunt paşii, de ce şi-au dorit să devină scriitori, ce gen de cărţi scriu şi câte pagini pe zi, ce cărţi preferate au, ce autori preferaţi, şi dacă au existat persoane care nu le-au apreciat munca iar reacţia lor i-a influenţat în vreun fel. Elevii cei mai activi au primit cărţi, întâlnirea încheindu-se şi aici cu autografe şi fotografii.