Folclorul bihorean, melosul lui popular, şi-au selecţionat în timp mesagerii, fără îndoială înzestraţi cu har de mama natură. Elvira Lerinţiu este o legendă vie alături de Elisabeta Pavel, Sofia Popa, Traian Hurgoi, Dumitru Sopon, Maria Haiduc, Elena Haşaş sau Florica Ungur. Cartea „Pe aripi de cânt şi dor” semnată de Dora Alina Ramonescu este inspirată şi dedicată vieţii şi activităţii uneia dintre Marile Doamne ale cântecului bihorean- Elvira Lerinţiu. Volumul va fi lansat în cadrul spectacolului organizat de Rock Filarmonia pe 27 august 2014, atunci când artista va împlini frumoasa vârstă de 70 de ani. Aşa cum remarca scriitorul Mircea Bradu în urmă cu aproape 20 de ani, rânduri care rămân actuale şi în prezent: „generaţii mai în vârstă îşi amintesc cu plăcere de doamna Elvira Lerinţiu, de glasul ei cu inflexiuni deosebite, iar interpreţii mai tineri îi poartă mai departe cântecul, aşa cum este datina. Să nu uităm, însă, că domnia-sa se află printre noi, că bucuria de a cânta nu a părăsit-o, dimpotrivă!”
„Ascultam ciocârlia, mierla şi turturelele, şi cucul ce-şi striga numele, iar noi număram de câte ori şi-l strigă, zicând că atâţia ani vom trăi…”, îşi aminteşte artista de anii copilăriei. Talentul muzical l-a moştenit de la părinţi. „Cântecul, Luminăţia Sa Cântecul, îmi pare că e chiar viaţa mea sau izvorul acela de rouă şi lacrimi de stele şi maci aprinşi, care-mi svâcneşte și-mi tresaltă în suflet: şi-atuncia ştiu, şi-ntotdeauna am ştiut şi-am simţit că dorul de el mă arde, mă cuminecă, şi mă slobozeşte dintr-o cuminţenie aspră şi dintr-o întristare de nepătruns… el, Cântecul-de dor şi jale şi de voie bună-mi-a fost leac pentru tot răul şi pentru tot aleanul ce m-au ajuns, şi miereasmă de sulfină şi crini pentru inima însetată de bucurie şi frumos”. Acesta pare a fi testamentul artistic al interpretei care a făcut să răsune ca nimeni alta doina „Fata care şti hori”, Dragă mi-o fost lumea mie”, „Ce folos că voi ficiori”, „Pentru tine bade dragă”, „Am un bade ruşinos” şi multe altele. Elvira Lerinţiu e un punct de referinţă pe harta culturii populare bihorene. S-a născut la Tulca pe 27 august a anului 1944.
„În vatra cea nestinsă a copilăriei mele, îmi simt și-acuma inima zvâcnind, amintindu-mi că acolo sunt rădăcinile, şi roşul merelor şi-al cireşelor fugindu-mi în obraji, acolo mă pot reculege ca-n poală măicuţii mele, când ostenelile lumii şi grijile vieţii mă apasă. Părinţii mei, sărmanii, aşa săraci şi necăjiţi cum au fost, în vremuri vitrege şi grele, în timpul şi după al Doilea Război Mondial, ne-au crescut cu multe neajunsuri şi greutăţi, pe mine, cele două surori şi-un frate”, spune Elvira Lerinţiu, în volumul autobiografic „O viaţă ca un cântec”. Părinţii artistei au avut şi ei talent muzical, mai ales tatăl său care în anul 1952 a fost chiar invitat să înregistreze cântece la radio. Mama artistei s-a opus însă gândindu-se la turneele care ar fi urmat şi la cât de greu i-ar fi fost să crească singură cei patru copii. Aşa că, povesteşte artista, tatăl „se închipuia, poate, în gândul lui, cum ar fi fost să fie pe scenă, să cânte pentru sute şi mii de oameni, care să-l aplaude, drept mulţumire pentru interpretarea lui. Aşa a fost să fie. Doar eu, Elvira, aveam să împlinesc, oarecum, visul tatălui meu, de a cânta pentru oameni, pentru îmbucurarea lor, dar şi pentru sufletul meu.
Artista povesteşte, în scene desprinse parcă din filmul „Ion ” realizat după cartea lui Rebreanu, cum era prin anii 55-56 la horă, la higheghe. „Tulcanii erau mari jucăuşi, iar highighişii ziceau cu foc, pe picior, învârtite şi hore, de ieşeau scântei din arcuş”. Elvira Lerinţiu a început să cânte încă de la grădiniţă. A fost remarcată de profesorii Victoria şi Teodor Bulzan. De la doamna preoteasă şi de la preotul Nicolae Mara a învăţat cântece populare. Nu a neglijat nici pregătirea şcolară absolvind Liceul „Emanuil Gojdu”. A colaborat cu Casa de Cultură Salonta, ca solistă şi în brigada artistică, iar mai târziu a venit la Oradea în 1963, colaborând cu Filarmonica de Stat până în 1970, când s-a angajat ca profesionistă timp de opt ani. Primele înregistrări la radio le-a făcut în anul 1973 cu marele dirijor George Vancu, iar apoi cu Alexandru Viman. Paralel, a pus bazele Ansamblului Nuntaşii Bihorului, cu care în 1969 a realizat un turneu în Germania Democrată la cel de-al 11-lea Festival Muncitoresc al Germanilor, unde împreună cu tot ansamblul a obţinut medalia de aur a acestui festival.
De asemenea, Elvira Lerinţiu a colaborat cu Clubul Constructorul, în cadrul spectacolului de varietăţi, până în 1989, iar în continuare cu Filarmonica tot până în acelaşi an. În această perioadă de 50 de ani, a participat la numeroase spectacole în ţară şi în străinătate, promovând folclorul nostru românesc.
„Să treci prin lume fără dor”
Artista deţine până în prezent două CD-uri, unul de romanţe „Să treci prin lume fără dor” şi unul de folclor şi muzică de petrecere „Zîce lumea că mi-e bine”. În 27 august 2014, în ziua spectacolului, aceasta va împlini frumoasa vârstă de 70 de ani, fiind înconjurată şi celebrată de artiştii bihoreni şi din ţară. Elvira Lerinţiu este una din cele mai bune cântăreţe de romanţe din România.
Spectacolul este realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Bihor, în organizarea Fundaţiei Rock Filarmonica Oradea, condusă de Florian Chelu Madeva, mereu implicat în activităţile culturale ale oraşului şi în promovarea valorilor bihorene şi româneşti. Şi cum am putea încheia altfel decât cu cuvintele unuia dintre autorii volumelor „Cântecul de după cântec” Miron Blaga care spune despre marea interpretă: „O voce de crin regal şi un prieten desprins din adâncimea de jar a cântecului, aceasta a fost şi este Elvira Lerinţiu!”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!