Ștefan Gaie, și-a propus după cum o spune și titlul ,,Et in Arcadia ego!’’ în traducere ,,(Chiar) Și eu am fost în Arcadia!’’
Este vorba de o incursiune fascinantă în tărâmul din Grecia Antică, locul cu temple dedicate lui Zeus si Hera unde se desfășurau Jocurile Olimpice. Sigur că expoziția artiștilor masteranzi exprimă o metaforă, un câmp de întrecere artistică: 10 artiști s-au desfășurat fiecare în câte o sală, fiecare cu propria personalitate, cu propriul gand și concept. Zece artiști foarte diferiți unul de altul prin originalitate, prin modul de exprimare vizuală, de la pictura și grafică la instalație, care este preponderentă în sălile de expunere. O zonă mai puțin confortabilă mai ales pentru marele public, dar conceptul pe care l-a descris fiecare în parte alături de lucrare, îți limpezește gândul și parcursul urmărit de artist.
Prin extrapolare, în contrast cu lumea idilică din ținutul Arcadia, expoziția de față ne prezintă o lume de azi măcinată de griji și neajunsuri, iar acea iluzie a tărâmului idilic o ascunde fiecare din noi într-o cutiuță de vise, singura care nu moare si te face să EXZIȘTI.
Superbă și sugestivă instalația lui Erzsébet Dobos ,,Ego (evit cuvântul nostalgie)’’ unde ne prezintă un tărâm sterp ca după o apocalipsă cu o multitudine de eprubete suspendate și cu bilețele în interior, în care vom găsi ,,lumea ideală oferind soluția’’. Rodica Indig ne propune ,,Întoarcerea’’, un scaun trist și gol peste care se proiectează cuvinte, un scaun în așteptare: ,,o parabolă a fiului risipitor (…) Avem nevoie de răgazul de a poposi la întâlnirea cu noi înșine, de a ni-l acorda.
Din acest răgaz ne întoarcem…’’ ne va spune artista. O experiență estetică aparte ne-o oferă Muranyi Mihaly care spune un nu hotărât formalismului în artă și ne provoacă cu un material lingvistic luând forma unor cuvinte afișate pe perete, sub forma unui document al ideilor. Cele doua lucrări sub formă de triptic ,,Imaginea săracului’’ și ,,Fără titlu’’ te duc într-o zonă de comunicare interactivă și non-artistică, într-o zonă conceptuală. Interesantă este și instalația lui Șerban Pantiș cu linguri artizanale agațate pe suporți metalici sub titlul ,,Târgul Solomon’’ care, ca o ironie la societatea modernă desființează granițele dintre ,,marea artă’’ și ,,cultura populară’’ sau, instalația Dianei Kovacs cu pădurea de crengi ,,Cicling’’ (circularitate) care ne amintește cu tristețe parcă, de efemeritatea lucrurilor. În instalația–obiect ,,INTRigARE’’ reprezentând cubul perfect înlăuntrul căruia te simți captiv și prin crapăturile căruia vezi o lume idilică fracmentată de oglinzi, artista Kovacs Anabella își pune problema trasncendenței dincolo de formă.
Revenind la artele tradiționale, Juhas Imre vine cu o serie de portrete pictate neoexpresionist într-o superbă explozie de culoare, Denisa Romocea cu ,,Un paradis pierdut?’’ ne prezintă frânturi de povești existențiale dintr-un oraș cu plinuri și goluri care, parcă te alungă într-o zonă a metafizicului, iar Vasilica Roman abordează fără frică tema migrației și exprimă cu multă discreție, sensibilitate și rafinament cromatic o lume tristă, sumbră și care, parcă nu ne aparține celor din țările estice: din păcate, un fenomen greu de înțeles și greu de acceptat pentru cei care am trăit într-o bulă unflată de un fals naționalism. Și în sfârșit al zecilea artist expozant Nina Danci din zona artelor textile, ne provoacă cu o frumoasă lucrare ,,Aporetică’’, spirala care în accepțiunea ei devine ,,conștientizarea propriilor limite în încercarea de înțelegere a nostalgiei paradisului’’.
Felicitări curatorului Conf. Dr. Ștefan Gaie dar și celorlalți profesori de la Facultatea de Arte din Oradea, care au reușit performanța de ai dirija pe tinerii artiști în tărâmul atât de spinos al Arcadiei. Felicitări și tinerilor artiști pentru modul original în care s-au exprimat, în majoritate, transgresând granițele convenționalului într-o zonă a experimentului și a căutării.
P.S. și nu uitați…păstrați cutiuța cu vise.
Dr. Vioara Bara, artist plastic
Citiți principiile noastre de moderare aici!