Dintr-o viaţă pe care ar fi putut s-o trăiască fără griji, Camelia Budurean trăieşte în fiecare zi o dramă, o poveste tristă care se acutizează pe măsură ce se apropie anotimpul rece. Chiar dacă părinţii săi au fost cadre didactice – deci oameni care, pe lângă statutul de intelectuali, sunt prin definiţie şi oameni care iubesc copiii – Camelia se plânge că a suferit de lipsa afecţiunii încă din pruncie.

Acum, asistentă medicală, aflată la a doua tinereţe, femeia spune că a fost târâtă în instanţă de propria familie, împotriva căreia, la rândul ei, a obţinut şi un ordin de protecţie, despre care spune că nu a fost niciodată pus în aplicare.

Adăpost pentru suflete

Asistentă la Spitalul „Gavril Curteanu”, Camelia Budurean a povestit că a ajuns în această situaţie, de a dormi sub cerul liber, după ce a acceptat să locuiască împreună cu părinţii săi, care şi-au vândut apartamentul din Dobreşti.

Femeia spune că părinţii au demolat un perete şi au construit alţi trei pentru a extinde locuinţa, dar deşi fratele său a fost cel care a făcut construcţia, aceasta s-a realizat din materialele pe care ea încerca să le adune pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile de locuit. Lucrările la casă s-au întins pe parcursul a şapte ani, din 2004 până în 2011.

Pe fondul tensiunilor, părinţii Cameliei au cerut drept de superficie asupra casei şi anexelor şi drept de creanţă asupra contravalorii investiţiilor. În primă instanţă, Judecătoria Oradea respinge cererile părinţilor Cameliei, argumentând că şi „în ipoteza în care investiţiile într-un procent de peste 50% din valoarea imobilului au fost realizate de reclamanţi, imobilul devenind un bun nou, pârâta este cea care are drept de opţiune. Având în vedere textele legale privind accesiunea imobiliară artificială prin investiţiile realizate în calitate de constructori de rea-credinţă, reclamanţii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel că instanţa va respinge cererea reclamanţilor prin care au solicitat să se constate că în urma reparaţiilor capitale, imobilul a devenit un bun nou, proprietatea reclamanţilor”, se arată în hotărârea Judecătoriei Oradea.

Acesta este şi punctul de vedere al Cameliei Budurean, care spune că din momentul în care părinţii săi au început să facă reparaţii la casă, extinderi fără autorizaţii, au făcut-o doar cu intenţia de a o scoate din casă. Ceea ce s-a şi întâmplat în urma unei hotărâri a unei instanţe superioare, şi în urma unei evaluări la care Camelia Budurean a depus obiecţii.

Femeia nu poate să le susţină însă în instanţă, fiindcă nu poate plăti taxa de timbru. După evacuare, o familie care abia are din ce trăi a primit-o pe Camelia să-şi facă un culcuş în grădină. Acolo, sub o copertină, mobilele şi frigiderul au devenit coteţe pentru câini şi pisici. Cea mai mare dorință a femeii înainte de a i se face dreptate şi a reveni în propria casă este să găsească un adăpost pentru „sufletele” ei.

„Eu sunt gata să părăsesc această ţară, în care nu am acces la justiţie, fiindcă în acest moment nu pot plăti taxa de timbru. Atât îmi doresc: un loc, o hală în care să-mi adăpostesc aceste suflete în timpul iernii”, spune femeia.