Aceasta după ce dascălii au început să transmită mesaje că, spre exemplu, reducând numărul de ore cu 9 la clasa a VIII-a, spre exemplu, se pierde o jumătate de normă didactică. Atent l-a ce se întâmplă în școli, la plângerile copiilor și ale părinților că sunt supraaglomerați și obosiți fiindcă au un orar supraincărcat, Liviu Pop a inițiat un proiect care reduce drastic numărul de ore pe care copilul trebuie să-l petreacă în bancă.

Liviu Pop consideră că sunt suficiente un număr de 20 de ore pe săptămână pentru elevii din clasa pregătitoare până la clasa a IV-a. În prezent, însă, elevii învață 19-20 de ore pe săptămână la clasa pregătitoare (au maximum un opțional), minimum 20 – maximum 21 de ore la clasele I, a II-a și a III-a, iar în ultima clasă de învățământ primar, elevii au minim 21 de ore și maximum 22 de ore la clasa a IV-a.
Cele mai importante modificări ar urma să aibă loc la gimnaziu, acolo unde fostul ministrul consideră că o medie de de 25 de ore pe săptămână e suficient.

În prezent, elevii de clasa a V-a au 26-28 de ore pe săptămână, elevii de clasa a VI-a au 28-30 de ore pe săptămână, elevii de clasa a VII-a au 31-33 de ore, iar clasa a VIII-a are 31-34 ore pe săptămână. Elevii de clasa a VIII-a ar putea să scape de 9 ore. Liviu Pop spune că „experții educaționali vor fi cei care vor stabili noua arhitectură curriculară”.

„Acest proiect vine să reglementeze masa caldă, dar și ceea ce vor face elevii după ce vor mânca. Ei vor trebui suprvegheați după ce vor lua masa. Și aceasta se va face tot de profesori. Copiii vor trebui să plece mai puțin îngreunați de la școală, fără teme”, spune Liviu Pop.

Fostul ministru pleda pentru atragerea tinerilor în sistemul de Educație, mai ales în contextul în care studiile arată că în viitor unul din patru oameni va avea un rol formator.

„Formarea cadrelor didactice, sprijinul universităților, crearea celei de-a doua specializări pentru acei profesori care predau de mulți ani de zile și altă specializare decât cea din diploma”, sunt alte perspective gândite de Liviu Pop.

„Lumea se schimbă! Dar școala?”

Prezent săptămâna trecută la Oradea la o conferinţă pe temă de educaţie, preşedintele Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) Şerban Iosifescu a subliniat că este obligatoriu să se producă modificări în sistemul de educaţie, unul dintre indicii fiind şi rezultatele foarte slabe obţinute de elevii din România în ceea ce priveşte teste PISA.

„S-a făcut o socoteală că dacă rezultatele acestor teste s+ar îmbunătăţi numai cu 3 procente , ar aduce în următorii ani creşteri ale Produsului Intern Brut cu 1900-2300 %”, a spus preşedintele ARACIP.

„Lumea se schimbă! Şcoala?-a încercat șeful ARACIP un exercițiu de imaginație. Gânditi-vă că cineva care lucra acum 20 de ani într-un birou se întoarce acolo. Acum 20 de ani cine avea un e-mail, cine avea Internet avea un moft, era exotic. Iar biroul e categoric schimbat. Dar la școală? Carnetul meu de note din clasa a 7-a, deci exact din urmă cu 50 de ani are aceeași arhitectură , în catalog ordinea materiilor e aceeași, curricula aceeași, structura învățământului preuniversitar aceeași”, a spus președintele ARACIP

Susține diversitatea

Șeful ARACIP are o opinie și în ceea ce privește „importul” modelelor de educație. Aceasta și în contextul în care în România sunt organizații care pledează pentru modelul finlandez, unde se obțin cele mai bune performanțe, iar elevii sunt cei mai fericiți.

„Ceea ce susțin este diversitatea de modele: modelul este ca să te inspire, nu să-l copiezi. Sunt de acord cu toate modelele, dar cu o precauție elementară: să analizăm dacă sunt aplicabile în contextul nostru cultural și, dacă atunci când constatăm că își au originea în contexte culturale foarte diferite, să vedem cum le putem adapta la cultura noastră. Este bine să învățăm de la alții, dar s-o facem cu ochii larg deschiși și critic.

De exemplu, pornind de la scorul mare de la «evitarea incertitudinii», cred că, până acum, nu am avut reforme reale în educație, ci doar schimbări și schimbări ale schimbărilor. Ele au afectat practicile educaționale în foarte mică măsură, tocmai pentru că respectivele schimbări nu au avut timpul necesar și nici sprijinul suplimentar necesar pentru a avea vreun impact la nivelul culturii profesionale”, consideră șeful ARACIP:

La fel, pe baza scorului mare la distanța față de putere și a orientării spre colectivism, reformele de tip „top-down” pot avea relativ repede succes, dar numai dacă sunt susținute de colectivități de practică și de ”campioni” recunoscuți, adică de lideri de opinie.

„Acesta este și motivul pentru care consider că o reformă reală în educație trebuie concepută și realizată ca schimbare culturală”, concluzionează președintele ARACIP.