Lansarea monografiei „Cultura şi istoria românilor din Ungaria”, volum coordonat de prodecanul orădean Gabriel Moisa, s-a încheiat inspirat, marţi, cu vernisarea, la Biblioteca Universităţii din Oradea, a expoziţiei „Semnele Cerului. 12 milenii de înscrisuri şi însemne moştenite din Vatra Vechii Europe”. În prezenţa universitarilor specializaţi în istorie, autorul expoziţiei, profesorul Alexandru Sanislav, a precizat că expoziţia arheo-etnografică se adresează îndeosebi tinerilor. Totodată, artizanul expoziţiei a subliniat aportul fotografului Harris Walmen, a cărui măiestrie evidenţiază frumuseţea primordială a simbolurilor de pe ştergare, cămeşi şi alte ţesături cu adevărat tradiţionale.
Mamuţi împopoţonaţi…
Marele necaz al profesorului Sanislav este că simbolurile sacre păstrate de milenii se pierd între „originalităţile” la care se dedau de-o vreme aşa-numiţi meşteri populari.
„Porţile maramureşene au devenit nişte mamuţi împopoţonaţi. Doar în satele mai ferite se mai găsesc vechile porţi maramureşene de o simplitate şi frumuseţe inegalabilă, cu acelaşi spirit sacru-ancestral pe care îl regăsim la genialul Brâncuşi”, a explicat Sanislav.
Inimosul profesor a subliniat că pervertirea simbolurilor sacre ale românilor s-a produs în timpul comunismului când propaganda şcolară atee îi învăţa pe tineri că ţăranul român, în dragostea lui pentru frumos, şi-a împodobit costumul, şi-a sculptat stâlpii pridvorului şi ai casei. „Era o minciună şi un fals dezastruos fiindcă îl împăuna pe român cu sensibilitate artistică pentru a-i ascunde esenţa tradiţiei lui: sacralitatea”, atenţionează Alexandru Sanislav.
Iar continuarea propagandei pervertite este că, astăzi, cântăreţi populari comandă pe costume floricele şi alte brizbrizuri fără sens.
„Specialişti francezi de prim rang consideră că arhitectura a avut până acum trei genii: Phidias, Michelangelo şi Brâncuşi. Iar când s-a întors în ţară, Brâncuşi i-a mustrat pe meşterii de răstigniri fiindcă îşi permiteau, din vanitatea lor artistică, să modifice Dumnezeirea. Nu avem voie să pierdem un tezaur multi-milenar într-un talmeş-balmeş de originalităţi fără sens”, a mai spus Sanislav, amintind că Ioan Sorin Apan vedea costumul popular românesc ca fiind „un templu la purtător”.
Ţâţânile lumii ca Axis Mundi
„Simbolurile sacre ţesute pe costumul popular aveau rolul de a-l apăra pe ţăran de duhurile necurate. La fel, simbolul «ţâţânile lumii» era cioplit pe stâlpii pridvorului pentru a apăra spaţiul sacru al familiei de duhurile rele”, explică Sanislav.
Iar în expoziţie se observă cum străvechiul simbol – jumătate de romb, romb, jumătate de romb – scrijelit în urmă cu 12.500 de ani pe o falangă de cal găsită la Cuina Turcului, se regăseşte apoi în cultura Cucuteni (mai veche decât cultura sumeriană), în cultura Petreşti şi se regăseşte şi azi în zona Muscelului cu numele de „ţâţânile lumii”.
Şi dat fiind că artefactul de la Cuina Turcului este cel mai vechi din Europa, păstrarea simbolului de-a lungul a peste 12 milenii ar trebui să dea de gândit celor responsabili de educaţia tinerei generaţii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!