Oradea. După Timişoara şi Bucureşti, expoziţia „Teatrele realizate de Fellner & Helmer. Reflecţii subtile asupra specificităţilor locale şi a valorilor identitare” s-a deschis în foaierul teatrului orădean. Atât expoziţia cât şi plaforma www.fellner-helmer.theater fac parte dintr-un amplu demers de cercetare din perioada 2020-2023, la inițiativa Forumului Cultural Austriac București, realizat de arhitecta și specialista româncă în monumente istorice, Loredana Stasisin. Proiectul a implicat colaborarea cu 12 din cele câteva zeci de teatre construite la sfârșitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în toată Europa – între care patru aflate în România –, de către celebrul birou austriac de arhitectură condus de Ferdinand Fellner și Hermann Gottfried Helmer.

Atât panourile expuse cât şi site-ul dedicat deschid ușile unor edificii emblematice dedicate exclusiv artelor spectacolului din Graz, Viena (Austria), Sofia (Bulgaria), Zagreb, Rijeka, Varazdin (Croația), Budapesta (Ungaria), Cluj-Napoca, Iași, Oradea și Timișoara (România), concepute de renumiții arhitecţi Fellner și Helmer. Aceste clădiri vorbesc în primul rând despre modurile durabile de administrare a moștenirii culturale.

Realizată în decurs de patru ani (2020-2023), această cercetare a fost condusă la Oradea cu sprijinul Teatrului de Stat „Regina Maria”, co-organizator al expoziției în acest oraș. Cercetarea a fost posibilă și cu contribuția Teatrului Szigligeti.

[eadvert]

Parteneriat în proiect

La vernisajul de la Oradea au participat arh. Loredana Stasisin, autoarea proiectului (online), Andrei Popov, director adjunct al Forumului Cultural Austriac București, Victoria Balint, directoarea Trupei Iosif Vulcan a Teatrului Regina Maria și, în calitate de invitat, Botházy-Daróczi Réka, directoarea artistică a Trupei Szigligeti – Teatrul Szigligeti.

Victoria Balint a precizat că teatrul orădean a intrat în acest proiect în 29 octombrie 2020. „Visam de mult la un proiect despre teatrele contruite de către aceşti doi mari arhitecţi”. Parteneriatul s-a concretizat mai întâi prin vizita arh. Loredana Stasisin la Oradea, care timp de o săptămâna a intervievat angajaţi ai Trupei Iosif Vulcan şi ai Teatrului Szigligeti.

Andrei Popov şi-a dorit să facă un proiect despre „liniştea în teatre” din vremea când lucra ca jurnalist pentru Radio România Internaţional. Neavând susţinerea de care avea nevoie la vremea aceea ca să ducă acest proiect la bun sfârşit, ajuns la Forumul Cultural Austriac a simţit că era momentul să pună pe picioare ce şi-a propus.

„Nu am dorit să facem un proiect despre istorie. Tot ceea ce vedeţi aici dar şi conţinutul platformei este un proiect despre contemporaneitate, despre modul în care aceste clădiri trăiesc astăzi. Este un proiect despre modul în care aceste clădiri construite după o reţetă absolut extraordinară, reuşesc să rămână moderne, în fază cu timpul lor indiferent de epoca la care ne referim. Sunt convins că şi peste câteva zeci de ani vor rămâne moderne pentru că spiritul celor doi arhitecţi, Fellner şi Helmer, a fost unul vizionar.”

«Casa» care are suflet

Andrei Popov a prezentat-o pe arh. Loredana Stasisin ca fiind unul dintre cei mai importanţi specialişti pe care îi are România în patrimoniul construit. Ea este autoarea unor proiecte care investighează modul în care patrimoniul construit continuă să fie important în momentul de faţăunul dintre acestea fiind proiectul „Case care plâng”.

Arh. Loredana Stasisin a intrat din Amsterdam printr-un video call în dialog cu Andrei Popov. „Sunt specialist de patrimoniu dar relaţia mea cu teatrul, până la acest proiect, s-a limitat la rolul meu de consumator de teatru. Unghiul pe care l-am ales de a aborda această analiză a teatrelor Fellner şi Helmer a fost bidirecţionată de la început. Rolul documentării pe teren, pe care am făcut-o şi pe care o fac în continuare, este acela de construi o fundaţie solidă într-un dialog privind viitorul acestor construcţii şi modul la care ne raportăm la teatru în general astăzi, în secolul XXI”

Fellner şi Helmer au proiectat peste 80 de teatre pe perioada lor de activitate, din care peste 50 au fost realizate şi astăzi se mai păstrează 48. „Avem de fapt foarte mult de învăţat din aceste teatre pe care le-au lăsat pentru noi astăzi, pentru că ele nu au fost doar simbolul pentru modernitatea sfârşitului de secol XIX, început de secol XX, dar ele înmagazinează o istorie integrată a unor aspecte care conectează economie, politică, cultură, identităţi locale, sensibilităţi sociale. Toate acestea sunt înmagazinate în această «casă», care are un suflet”, spune arhitecta.

Baza de date va fi dezoltată cu cât mai multe teatre studiate pentru a putea lua măsuri pentru punerea lor în reţea. Sunt foarte multe lecţii care pot fi învăţate de la un teatru la celălalt, spune Loredana Stasisin, teatre care au diferite nevoi în funcţie de contextul în care se afă. Este important să vedem cum ne raportăm nu doar la teatru ca şi clădire dar şi la teatrul ca spectacol, de ce avem nevoie de teatru în viaţa noastră.

De altfel, pe fiecare panou şi pe site apar şi ilustraţii cu un balansoar, care ilustrează importanţa teatrului în dezvoltarea oraşului şi modul în care dialoghează administraţia locală cu comunitatea în ceea ce priveşte teatrul.

După prezentarea expoziţiei şi a platfomei web la Timişoara şi Bucureşti, la expoziţia de la Oradea a fost adăugat în premieră un nou teatru, cel din Sofia, a cărui cercetare s-a încheiat în urmă cu doar trei săptămâni.

Sacrificiu şi dragoste pentru artă

Botházy-Daróczi Réka, directoarea artistică a Trupei Szigligeti – Teatrul Szigligeti, a amintit că decizia ridicării teatrului orădean a fost precedată de zeci de ani de dezbateri la nivelul conducerii de atunci a oraşului. Ridicarea unei clădiri dedicate teatrului şi înfiinţarea unei trupe profesioniste permanente nu era doar o necesitate ci şi o chestiune de prestigiu pentru Oradea. Întreaga comunitate a contribuit prin donaţii la realizarea acestui teatru de către firma Fellner & Helmer. La inaugurarea festivă din seara de 15 octombrie 1900, primarul de atunci al oraşului a aşezat o cutie de metal sub ultima piatră a scărilor din foierul de la intrare în care a lăsat posterităţii o mulţime de informaţii legate de construcţia teatrului, dar şi un mesaj emoţionant tututor celor care vor trece pragul acestui teatru. Copia mărită a diplomei împreună cu traducerea textului în limba română şi în limba engleză se găsesc înrămate lână uşa de la intrare, iar documentele în original fiind la Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale.

„Să dăinuiască întru eternitate acest teatru în semnul sacrificiului şi a dragostei pentru artă a spectatorilor oraşului. Fundamentul să-i fie moralitatea din care se renască adevărata artă nobilă”.

Expoziția va putea fi vizitată în foaierul clădirii Teatrului de Stat până la sfârșitul lunii decembrie, când își va continua turneul în celelalte teatre din România semnate de Fellner & Helmer, iar apoi, în străinătate, prin intermediul rețelei Forumurilor Culturale Austriece