Povestea celor 47 de ronini este cea mai faimoasă piesă Kabuki (kabuki – stil de teatru japonez jucat numai de bărbaţi) şi mai toți marii autori japonezi au ilustrat-o în diferite stampe, unice, diptice, ori triptice. Universal Studios a realizat în 2013 un film cu această poveste, „47 Ronin”, în regia lui Carl Rinsch, avându-i în rolurile principale pe Keanu Reeves şi Hiroyuki Sanada.

[eadvert]

Povestea celor 47 de ronini a avut loc în Japonia secolului al XVIII-lea şi este considerată legendă naţională a ţării. Povestea începe în martie 1701, când lordul Asano Takuminokami din Ako (prefectura Hyogo de astăzi) l-a atacat pe lordul Kira Hozukenosuke la castelul Edo. Kira Yoshinaka a avut un comportament care l-a ofensat pe Asano şi în cele din urmă l-a făcut să îşi piardă cumpătul, şi-a scos sabia şi l-a atacat pe acesta, lucru care a reprezentat o încălcare gravă a protocolului. Lui Asano i s-a cerut să comită seppuku, sinuciderea rituală a samurailor. Kira nu a fost pedepsit deloc, deşi obiceiul era de a pedepsi ambele părţi. Asano a fost înmormântat într-un templu în afara capitalei Edo, iar averea familiei sale a fost confiscată.

Cei 47 de samurai din garda de corp a lui Asano au devenit ronini (samurai fără stăpân, definiţia fiind folosită în perioada Japoniei feudale). Ei au hotărât că a fost încălcat codul de onoare al samurailor – Bushido şi ş-au propus să răzbune moartea stăpânului lor. Cei 47 au aşteptat răzbunarea aproape doi ani. La sfârşitul lui ianuarie 1703, ei au pătruns în locuinţa lui Kira, omorându-l pe acesta şi câţiva samurai din garda sa. Ei i-au tăiat capul judecătorului şi l-au dus într-o găleată până la mormântul stăpânului lor. Roninii au acţionat în conformitatea codului lor. Dar au încălcat autoritatea shogunului, Tokugawa Tsunayoshi. După deliberări îndelungate, toţi 47 au fost puşi să comită sinuciderea rituală seppuku.

Roninii au fost înmormântaţi în acelaşi templu cu maestrul lor, astăzi templul Sengakuji din Tokyo (cunoscut şi sub numele de Akoroshi – samuraiul stăpând de la Ako). Templul este un punct de atracţie pentru vizitatori.

Povestea celor 47 de ronini continuă să fie populară în Japonia. În fiecare an, pe 14 decembrie, templul Sengakuji organizează un festival care comemorează evenimentul şi care atrage mii de vizitatori. Acţiunea roninilor a rămas un exemplu de curaj şi loialitate până la sacrificiul suprem.

În premieră în țară, la Oradea

Stampele japoneze sunt rare, iar cele legate de teatrul kabuki sunt şi mai rare. Colecţionarul George Şerban a ales să expună povestea celor 47 de ronini în expoziţia „Kabuki. Stampe japoneze. Ukiyo – e – Japonese theatre prints” la Muzeul oraşului Oradea, pentru prima dată în România. Expoziția se prezintă în format de lucrări orizontale, o serie completă de 12 acte care ilustrează toată legenda. Stampele sunt realizate de trei mari artişti ai epocii Edo: Hokusai, Hiroshige si Toyokuni III / Kunisada.

Seria de 12 stampe este însoţită de trei cărţi vechi ilustrate, din 1830, care spun şi ele povestea roninilor cu gravuri realizate de Keisai Eisen (1790-1848). Cele trei cărţi sunt de asemenea expuse la Oradea în premieră naţională. Keisai Eisen a fost un artist japonez ukiyo-e, care s-a specializat în bijin-ga (imagini de femei frumoase). Cele mai bune lucrări ale sale, inclusiv „kubi-e”, sunt considerate capodopere ale erei „decadente” Bunsei. El a fost cunoscut și sub numele de Ikeda Eisen și a scris sub numele de Ippitsuan. Este cunoscut pentru faptul că a realizat biografia ilustrată a celor 47 de ronini.

Alături de seria celor 12 stampe şi cele trei cărţi, sunt expuse în vitrină şi cinci lucrări reprezentând cinci ronini, realizaţi de Yoshitoshi la sfârşitul sec. XIX, în 1869.

Xilogravuri

Toate stampele japoneze expuse în cadrul expoziţiei „Kabuki. Stampe japoneze. Ukiyo – e – Japonese theatre prints” sunt xilogravuri. Sunt prezentate în total, incluzând povestea roninilor, 110 stampe japoneze realizate în perioada sec XVII – XIX, de 25 dintre cei mai importanţi artişti japonezi.

Pentru a realiza o xilogravură, mai întâi un artist realizează desenul. Apoi un gravor cu experienţă expune prin crestare acest desen pe o placă de lemn (cireş de munte). În cazul gravurilor policrome, acesta realizează mai multe plăci, în funcţie de numărul lucrărilor. Apoi lucrările se imprimă natural. În final, editura comandă şi comercializează lucrările. Ca urmare, realizarea unei gravuri japoneze reprezintă o operă colectivă.

Expoziţia „Kabuki. Stampe japoneze. Ukiyo – e – Japonese theatre prints” este organizată în colaborare cu Ambasada Japoniei în România, Asociația Culturală Pictor „Octavian Smigelschi” și Societatea de Avocați „Șerban și Asociații” şi poate fi vizitată în Cetatea Oradea, Palatul Princiar, etaj 1, sala 12. „Succesul va fi al vizitatorilor! Pentru ei am adus aici lucrările! Îi invit să pună în agendă şi să vină la muzeu! Este o expoziţie atât de rară, încât nu merită neglijată/ignorată sau pusă la şi altele”, spune George Şerban. Expoziţia poate fi vizitată până în 31 martie 2021.