Ferma măgăriţelor, mina de aur de la Mierlău

Cristian Câmpan e un tip extrem de deschis, comunicativ, un „open mind”. Pe lângă toate acesta are şi curajul acţiunii. Tânărul din Mierlău este absolvent de Afaceri Internaţionale. O vreme a lucrat la fabrica de lapte a tatălui său. Atunci a văzut care e tehnologia într-o astfel de fabrică. A oferit consultanţă pentru o firmă de electronice, dar şi pentru o firmă de turism.  Ideile unor business-uri de nişă nu i-au dat pace. A vrut să-şi facă o fermă de lipitori, dar legislaţia nu l-a ajutat să poată atrage fonduri pentru un asemenea proiect cu aplicabilitate în… Într-o zi, navigând pe internet a citit informaţii despre potenţialul pe care îl poate avea o fermă de măgăriţe. Şi a acţionat rapid, chiar de a doua zi. Ca să nu-şi piardă elanul.

Pionierat

A pornit rapid afacerea, a început să aibă comenzi, şi se gândeşte să se extindă. A constatat însă că în nomenclator nici măcar nu există „cabaline pentru lapte”. S-a interesat cum funcţionează un astfel de business în afara graniţelor, în Italia, de exemplu unde există astfel de afaceri de 35 de ani. Tânărul spune că în Italia fermierii funcţionează în baza unor convenţii zonale ale asociaţiilor de fermieri.

Ideea tânărului este apreciată de responsabilii Agriculturii din Bihor, care cunosc beneficiile produsului, dar confirmă faptul că fermierul a luat-o înaintea cadrului legal care să-l ajute să se dezvolte accesând fonduri europene sau subvenţii.

„La bazele civilizaţiei umane a stat laptele de cal şi de măgar. Vaca a intrat după mult timp ca şi animal care să asigure necesarul de lapte. O dată cu superintensificarea agriculturii calul şi măgarul nu s-au mai regăsit în atenţia fermierilor datorită producţiei mici pe care o dădeau, fiind înlocuiţi cu bivolii şi vacile. Iniţiativa fermierului cu lapte de măgăriţă este una care stârneşte atenţie. Laptele de măgăriţă este utilizat ca şi produs farmaceutic, curativ, în vreme ce carnea acestui animal este considerată o delicatesă şi prin urmare este foarte scumpă, aşa că creşterea măgarilor este o bună afacere”, a precizat Nicolae Hodişan, directorul Direcţiei pentru Agricultură Bihor.

„La bazele civilizaţiei umane a stat laptele de cal şi de măgar. Vaca a intrat după mult timp ca şi animal care să asigure necesarul de lapte. O dată cu superintensificarea agriculturii calul şi măgarul nu s-au mai regăsit în atenţia fermierilor datorită producţiei mici pe care o dădeau, fiind înlocuiţi cu bivolii şi vacile. Iniţiativa fermierului cu lapte de măgăriţă este una care stârneşte atenţie. Laptele de măgăriţă este utilizat ca şi produs farmaceutic, curativ, în vreme ce carnea acestui animal este considerată o delicatesă şi prin urmare este foarte scumpă, aşa că creşterea măgarilor este o bună afacere”, a precizat Nicolae Hodişan, directorul Direcţiei pentru Agricultură Bihor.

„Nu am identificat în România fermieri care să crească măgari. Cadru legal pentru a depune proiecte de finanţare exclusiv pe creşterea acestor cabaline nu există. Există posibilitatea de a depune cerere de finanţare în cadrul Măsurii 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri, dar cabalinele nu trebuie să depăşească 25% din valoarea economică a exploataţiei. De exemplu, dacă valoarea economică a exploataţiei ar fi de 50.000 de euro (lucru destul de greu de realizat n.a.) ar putea veni cu 5 calabile având în vedere faptul că valoarea economică a cabalinelor este de 2.000 de euro”, a spus Cristian Buzle, directorul OJFIR Bihor.

Băi de 20.000 de euro

Dacă o vacă dă în medie 10 litri de lapte pe zi, o măgăriţă dă între 0,5 litri- 1 litru de lapte zilnic. Aceasta în funcţie de hrana măgăriţelor, de tratamentul aplicat. Dacă au sau nu puii pe lângă ele. Cristian spune că măgăriţele de la ferma din Mierlău sunt nişte răsfăţate. Au nume fiecare: Roxi, Royi, Inna şi Claudia. „Sunt cele mai cuminţi şi îndrăgite animale, atât de copii cât şi de adulţi. Ca să nu mai vorbim de rolul lor biblic. Sunt simbolul smereniei, apoi măgarul….  Spune că hrana nu costă mult, aproximativ 500 lei. Măgăriţele din Mierlău trăiesc pe lângă ferma fratelui tânărului întreprinzător. „Delicatesele lor sunt morcovii, merele. Însă laptele de măgăriţă costă chiar şi 100 de lei/l, acest lapte fiind renumit pentru virtuţile lui terapeutice şi cosmetice. Pentru abonaţi, eu vând şi cu 60 lei. Laptele de măgăriţă e cel mai asemănător, din punct de vedere al compoziţiei, cu laptele matern. Laptele de măgăriţă este folosit în bolile respiratorii, în astm. Eu, personal am testat şi din proprie experienţă spun că funcţionează. De-asemenea, am abonaţi care dau la copii lapte de măgăriţă fiindcă nu tolerează laptele de vacă. Am comenzi din exterior. Chiar acum am trimis nişte comenzi la Gratz-Austria şi în Irlanda. Laptele de măgăriţă rezistă în stare crudă şi o lună, ceea ce îl face și transportabil în condiţii optime prin curier. Nu are grăsimi şi nici bacterii, măgarii având sistemul digestiv asemănător cu cel al omului. De când am pus bazele fermei m-am tot documentat, iar acum sunt în contact cu o masterandă din Moldova care face pentru lucrarea de dizertaţie un studiu comparativ între laptele de capră şi cel de măgăriţă. Mi-a promis că îmi va pune şi mie la dispoziţie concluziile studiului. Ea se gândeşte să-şi dezvolte un business, să scoată pe piaţă o varietate de brânză de măgăriţă, de capră cu afine.

Străinii fac din materia primă lapte praf sau brânză. Pentru un kilogram de brânză de măgăriţă se folosesc 25 de litri de lapte, iar preţul este fabulos: o jumătate de kilogram costă o mie de dolari – aceasta este valoarea de piaţă a celei mai scumpe brânze din lume, cea produsă din lapte de măgăriţă, scrie site-ul Oddity Central. Brânza provine de la o fermă din Serbia, se numeşte „Pule Cheese” şi se face numai din lapte de măgăriţe balcanice.

Cristian spune că acea brânză este apreciată pentru aroma intensă. Motivul pentru care este atât de scumpă este că se fabrică numai la ferma din rezervaţia naturală Zasavica din Serbia, unde sunt crescute măgăriţele care dau laptele – nu foarte mult, de altfel – din care se face brânza. Acestea sunt mulse manual, de trei ori pe zi; de la 15 măgăriţe se strâng aproape patru litri de lapte. Pentru o jumătate de kilogram de brânză Pule este nevoie de aproximativ 13 litri de lapte. Măgăriţele din rezervaţia Zavasica pot produce o cantitate de lapte suficientă doar pentru aproximativ 100 de kilograme de brânză pe an, ceea ce o face extrem de rară şi foarte scumpă. În Italia, un crescător de măgăriţe şi mai inspirat, spune că  oferă băi în lapte de măgăriţă, aşa cum făcea şi frumoasa Cleopatra. O astfel de baie costă 20.000 de euro, dar omul spune că nu face faţă cererilor, având adevărate liste de aşteptare. O astfel de baie este atât de scumpă deoarece este necesar laptele de la 700 de măgăriţe.

Fermierul bihorean povesteşte că din ceea ce s-a documentat, popularitatea internaţională a brânzei Pule se datorează unui zvon conform căruia jucătorul sârb de tenis Novak Djokovic ar fi folosit o mare parte din câştigurile sale pentru a achiziţiona toată brânza produsă de măgăriţele din rezervaţie. Tot la capitolul inedit, Cristian spune că a văzut un reportaj despre un chilian care de zeci de ani se întreţine plimbându-şi pe stradă cele două măgăriţe. „Omul le mulge în faţa celor dornici să cumpere laptele, îl vinde cu peste doi euro 100 ml şi astfel îşi asigură veniturile”, spune bihoreanul.

Laptele de măgăriță se vinde doar pe perioada de iarnă de la 1 octombrie până în luna aprilie, după aceea femelele sunt gestante. Cristian îi invită pe cei dornici să meargă să vadă ferma şi să se convingă de faptul că laptele e benefic.