Oradea. E imposibil să nu îl remarcaţi la târguri, solid, cu faţa rotundă, părul cârlionţat prins în coadă, purtând o cămaşă tradiţională. Pe masa lui Fero Egyed stau aliniate, fluiere ciobăneşti, drâmbe, coarne de bivol sau tulnice, „de-ale gurii”, cum zice el. Din când în când bate ritmul în câte o tobiţă sau cântă la vreun caval sau vreo tilincă, aşa, ca să mai anime atmosfera.

A fost remarcat de curând şi la târgul meșterilor populari din Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, dovadă că evz.ro i-a acordat un spaţiu generos prin intermediul lui Dan Gheorghe. Născut la Finiş, lângă Beiuş, Fero Egyed este un personaj cunoscut în Oradea, lumea ştiindu-l ca meşter de instrumente muzicale. A avut o perioadă în care a cântat la chitară, fiind şi vocal într-o formaţie, dar perioada aceea o consideră un episod încheiat la 27 de ani.

Din 2005 a dorit să se întoarcă la rădăcini, dedicându-se mai ales confecţionării instrumentelor de suflat arhaice, meşteşug pe care la dobândit autodidact. Ştie povestea fiecărui instrument care se naşte din mâinile sale. Tulnicul e cel prin care se comunică de la un deal la altul, cu cornul de bivol ciurdarul cheamă vacile la păscut, fluierul imită cântul păsărilor.

În memoria meşterilor

Fero povesteşte cu drag de toate acestea şi mărturiseşte că nu o face pentru bani, pentru că nu se poate trăi din asta. La Oradea îşi câştigă existenţa din bobinat difuzoare. Dar crează instrumentele muzicale „pentru că nu se mai aude fluierul, azi, în satul meu. Cavalul și tilinca le fac în memoria tuturor meșterilor”, spune Fero pentru evz.ro. Atunci când vrea să fugă de oraş, se refugiază într-o casă țărănească din chirpici, în satul Parhida. Acolo se încarcă de energie şi se lasă furat de universul creației populare.

Indiferent din ce zonă a ţării provin, Fero Egyed dă viaţă instrumentelor muzicale cu aceeaşi dragoste. Dar cel mai tare îi e drag de drâmbă, un instrument muzical idiofon în formă de potcoavă. În Europa cele mai vechi drâmbe au fost găsite lângă Rouen, în Franţa, în 1868 şi se pare că datează din epoca galo-romană (sec. V-VII. d. H.). Fero Egyed spune că anul viitor vrea să organizeze la Oradea prima ediție a unui festival național dedicat celor care cântă la drâmbă. A descoperit în ţară vreo 50 de drâmbaşi, majoritatea tineri, şi e încrezător că acest festival ar putea prinde viaţă, poate chiar la primăvară.