„Intuiţia îmi spunea că trebuie să mă arunc în miezul problemei şi să învăţ de la nişte oameni care au creat un sistem prietenos şi funcţional. Asta pe lângă efectul formator pe care cu certitudine îl va avea această călătorie”, consideră Andreea Lupu.

Protejează deminitatea

„ La început, a fost doar tristețea surprinzătoare a feței unui copil refugiat… pe măsură ce ziarele prezentau poveşti îngrozitoare despre intoleranță, violență, rasism și nedreptate mi-am dat seamă ca aşa e cum spunea Edmund Burke «Singurul mod de a lăsa răul să trimufe este ca oamenii buni să nu facă nimic». Şi că dacă pun capul în nisip nu se va rezolva nimic”, spune voluntarul, Nikko, care afirmă că a ales Refugee Support Europe după ce le-a citit Codul de conduită şi a aflat că protejează drepturile și demnitatea refugiaților.

Nikoo povesteşte că ceea ce a „lovit-o” acolo a fost „ sentimentul de normalitate și lipsa a ceea ce mă pregătisem emoțional- atacul de suferință și tristețe…Familiile care au venit să cumpere mâncare au râs, au glumit și au dezbătut despre produsele alimentare și au continuat așa cum ar face oricine altcineva. Și așa sunt…normali. Iată de ce «ajutorul cu demnitate» este o misiune cu adevărat esențială.

Am avut onoarea și privilegiul de a contribui la crearea unui grup săptămânal de femei în tabără. Femeile din tabără provin din țări diferite, religii și culturi. Locuiesc aici într-o țară necunoscută, ei sunt blocați pe o perioadă nedefinită, în imposibilitatea de a-și planifica viitorul copiilor lor, în imposibilitatea de a lucra sau de a-și îmbunătăți viața și fără resursele sau abilități de a construi o comunitate în Grecia.

Scopul nostru a fost să găsim o modalitate de a aduce aceste femei împreună într-un spațiu sigur, unde să discute teme relevante pentru ele, să se sprijine reciproc și să se distreze puțin. Nevoia era mult mai mare decât am anticipat vreodată. Ne-am concentrat pe a cere femeilor principalele priorități: dans și exerciții, învățarea limbii engleze, discuţii despre educația copiilor lor”, spune Nikko.

Schimbarea începe cu noi

O poveste asemănătoare cu a lui Nikoo e pe cale să scrie Andreea Lupu, fiica actorilor Mirela şi Sebastian Lupu. Pe 11 septembrie, tânăra a anunţat că se va afla în Grecia, Ioannina, „ajutând Refugee Support Europe să îşi continue activitatea de calitate pe care o prestează zi de zi în serviciul celor care doresc să îşi reconstruiască vieţile în Europa”.

Andreea este studentă la Facultatea de Istorie şi Filosofie, dar şi la Facultatea de Teatru şi Televiziune la UBB Cluj-Napoca. Deci, un om care are multe proiecte personale. De-altfel, Andrea este vicecampioană naţională la dans, clasa E şi autoare a două volume pe care le-a lansat când era în liceu.

Proiectele personale nu o împiedică să sprijine însă cauza altor oameni greu încercaţi. Tânăra nu se află la prima acţiune de voluntariat, ea a mai fost voluntar şi la „Ajungem Mari”. Andreea mărturiseşte că ea crede în faptul că Europa înseamnă Unitate prin Diversitate, dar mai cu seamă e convinsă că „ schimbarea începe de jos, de la noi”.

Într-o postare pe contul personal, tânăra spune cum a reuşit să-şi convingă întâi familia că trebuie să plece în tabăra de refugiaţi şi care au fost resorturile care au îndemnat-o să facă acest pas.

„Ce să cauţi tu acolo când sunt atât de multe probleme care ard la noi acasă?”, e prima întrebare la care Andreea crede că trebuie să răspundă. „Ei bine, totul a început de la o simplă căutare pe YouTube. Eram foarte curioasă să aflu dacă un mini adult ca mine, fără o carieră, fără cunoştinţe medicale, pedagogice, juridice sau de psihologie, poate să facă ceva pentru nişte oameni care au ieşit din plin război şi aşteaptă cu nesiguranţă confirmarea aplicaţiilor de azil în ţările europene.

În două secunde mi-a apărut în faţă videoclipul canalului de YouTube Refugee Support Europe. Mi s-a părut ciudat. Cum adică? Dau un click şi gata, găsesc exact ce caut? Chiar aşa a fost. Imediat am început să cercetez alte videoclipuri, să caut informaţii pe pagina lor oficială. Totul părea clar, transparent, bine organizat. A fost dragoste la prima vedere. Ştiam că trebuie să merg. La fel cum am ştiut acum doi ani că trebuie să încep să fac voluntariat cu Ajungem MARI”, şi-a început tânăra povestea.

Cu maturitate, spune că a aşteptat câteva zile „să văd dacă îmi trece entuziasmul sau nu. Nu mi-a trecut, drept pentru care am început operaţiunea de convingere a părinţilor”. Mama ei, actriţa Mirela Lupu, i-a spus „poţi să mergi, dar nu singură”. Chiar dacă prietenele Andreei au încurajat-o că ceea ce şi-a propus să facă e extraordinar nu au putut decide să meargă împreună. Apoi Andreea spune că a urmat „pasul 1.1” să-şi convingă familia să meargă singură.

Andreea spune că tatăl său, actorul Sebastian Lupu i-a spus: “«da,da, sigur», probabil convins că o să îi treacă în câteva zile. A fost însă perseverentă, şi a început să abordeze zilnic tema şi să vorbească despre autofinanţare, „să propun posibilitatea de a folosi banii primiţi de la stat prin eventualul zece la BAC pentru finanţarea excursiei”.

Având acest mobil, Andreea s-a automotivat să învăţe „pentru examenele groaznic de plictisitoare” şi şi-a convins familia că nu va renunţa la proiectul ei.

Sprijinită de părinţi

„Strategia a funcţionat chiar dacă zecele la BAC s-a dovedit a fi 9.80, deoarece părinţii mei au hotărât să mă susţină. Bineînţeles, aveam şi eu ceva capital propriu la dispoziţie, ceea ce mi-a crescut şi mai mult credibilitatea. A urmat aşadar operaţiunea 2.1. Aplicaţia de voluntariat. Fără să îmi dau seama, m-am trezit acceptată şi cu înfricoşătoarea sarcină de a-mi găsi avion, de a înţelege cum pot ajunge în Ioannina şi de a încerca să găsesc loc de stat. Avionul a fost rezolvat, transportul de la Thessaloniki la Ioannina, elucidat, iar găsirea cazării este work in progress”, descrie tânăra parcursul pe care l-a avut înainte de a plecat voluntar în Grecia.

„Între timp am încercat şi încerc să mă documentez cât mai bine (în limitele spiritului de vacanţă) despre situaţia refugiaţilor şi a ţărilor din care vin pentru a înţelege şi a pleda cu demnitate pentru cauza pe care o susţin. Concomitent, mă străduiesc să duc această campanie de strângere de fonduri cât mai departe pentru ca ajutorul oferit de Refugee Support Europe să îşi menţină calitatea. Am fost surprinsă să văd câţi oameni au hotărât să fie alături de mine, motiv pentru care încep astăzi seria mesajelor de mulţumire pentru cei care mă încurajează prin contribuţiile lor. Şi cum totul începe de acasă, le mulţumesc în primul rând părinţilor mei, Mirela şi Sebastian Lupu, atât pentru contribuţia vizibilă pe site, cât şi pentru efortul enorm din spate fără de care această ciudată aventură a mea nu ar fi posibilă”, mărturiseşte Andreea Lupu.

Cei care vor să susţină financiar cauza refugiaţilor sprijinind campania orădencei o pot face pe site-ul de fundraising https://www.justgiving.com/fundraising/lupu-andreea-maria

Organizaţia în care Andreea Lupu vrea să asigure suport pentru refugiați a fost înființat în 2016 ca răspuns la criza umanitară în creștere din Europa – o problemă care continuă până în prezent. Zeci de mii de refugiați trăiesc în tabere improvizate, cu acces limitat la resurse și resurse esențiale, nesiguri în privința dacă și când vor putea să se mute și să-și reînceapă viața. Demnitatea umană se află în centrul activităților organizaţiei.

Ragida este unul dintre refugiaţi, are 24 de ani, iar fiica ei Elena s-a născut recent într-un spital din Grecia. Ea este căsătorită cu Moayyed, 28 de ani, și mai au un fiu Haji, de 1 an. Aceștia provin din Raqqa, unde Moayyed era un pietrar și au fost refugiați timp de peste un an. Luptele și bombardamentele au fost intense, iar situaţia se înrăutăţea așa că trebuiau să plece când era grav însărcinată cu fiul ei Haji. S-au căsătorit în Turcia şi au ales apoi o barcă cu alți refugiați. Ragida dorea să facă această călătorie cât mai era însărcinată pentru că altfel simţea că viaţa copilului ei va fi în pericol.

Acum, această familie vrea doar să obţină permisiunea să rămână în Grecia, pentru ca Moayyed să poată obțină un loc de muncă, să-și câștige existența.