Holocaustul reprezintă una dintre cele mai mari tragedii ale istoriei secolului al XX-lea şi avem obligația morală de a ține vie amintirea victimelor. Educaţia tinerelor generaţii trebuie îndreptată spre toleranţă şi non-discriminare, pentru ca astfel de crime să nu mai aibă loc nicăieri, niciodată.

Éva Heyman, numită şi Anne Frank de Transilvania, s-a născut pe 13 februarie 1931, la Oradea. O cunoaştem prin prisma jurnalului scris de ea în perioada 13 februarie 1944 – 30 mai 1944. Îi plăcea să studieze şi visa să fie fotoreporter. Éva scria în jurnalul ei: „Am împlinit 13 ani … Înainte de ziua mea de naștere invitam lume. Dar deja anul trecut nu au fost la mine decât două cele mai bune prietene … Am servit ceai cu sandviciuri și tort Sacher. Până acum, de ziua mea serveam ciocolată cu frișcă și cozonac, dar acum nu avem suficient lapte, deoarece e război …”.

„Eu nu vreau să mor”

Muzeul Oraşului Oradea a organizat împreună cu elevii înscriși în proiectul Ambasadorii Memoriei, un moment în memoria tinerei copile la monumentul dedicat ei, Memorialul Éva Heyman, şi care se află în Parcul Nicolae Bălcescu. Monumentul a fost ridicat în 15 octombrie 2015, de către Asociația Tikvah, în memoria tuturor copiilor evrei care au fost deportați din Oradea.

„Oradea era un oraş în plină dezvoltare, dar Éva Heyman a avut ghinionul să se nască într-o perioadă în care la nivelul întregii Europe se dezvolta din ce în ce mai puternic acest curent antisemit. Evreii din toată Europa au început să devină victime ale antisemitismului. Éva Heyman, la fel ca şi Anne Frank, a trăit clipe de groază în Al Doilea Război Mondial şi amândouă au simţit nevoia să dea posterităţii o dovadă a clipelor grele prin care au trecut, şi au realizat asta fiecare printr-un jurnal. Din păcate pentru noi, cel al Annei Frank este mai cunoscut, dar jurnalul Evei Heyman a cunoscut mai multe reeditări după anii ’90. El a apărut mai întâi în limba maghiară, apoi în limba engleză, italiană dar şi în limba română. Este o cărticică subţire, dar impresionantă şi dacă nu aţi citit-o până acum, vă recomand să o căutaţi şi să o citiţi”, a spus în deschiderea evenimentului Ionuţ Ciorba, director adjunct al Muzeului Oraşului Oradea.

„De ziua Évei Heyman ne amintim de lucrurile care îi făceau bucurie: îi plăcea să facă sport, să se dea cu bicicleta, să patineze, ştim că dorea să devină fotoreporter. Dacă ar fi trăit, am fi aflat cu siguranţă astăzi de ea prin intermediul ziarelor în care ar fi scris. Probabil ar fi devenit o scriitoare renumită a oraşului nostru”, spune muzeograful Iancu Diana. Dar copilăria Évei a fost mutilată de monstruozitatea războiului, ea fiind puternic marcată şi de faptul că Marta, prietena ei, a fost dusă de naziști în Polonia.

Era răvăşită de gândul că Oradea ar putea fi bombardată, de intrarea trupelor naziste în Budapesta, de confiscarea lucrurilor personale, de izgonirea evreilor orădeni din propriile case, de obligativitatea purtării semnului distinctiv steaua galbenă, de arestarea tatălui ei, de închiderea în ghetou, de interogatoriile din birourile fabricii de bere, totul culminând cu deportarea, în vagoane de animale, a evreilor în lagărele morții.

Éva scria în jurnalul său: „Vreau să rămân în viață cu orice preț”; „Eu nu vreau să mor deoarece abia am trăit”. E emoţionant strigătul ei disperat, cu atât mai mult cu cât ştim că vocea ei a fost redusă la tăcere în lagărul Auschwitz. În 17 octombrie 1944, Éva a fost împinsă spre „duba morții” chiar de către doctorul Mengele. A fost unul din cei 1.500.000 copii care și-au găsit sfârșitul în cel mai cumplit mod.

„Coşmarul meu”

La Memorialul Éva Heyman, ieri, de ziua Évei, Viviana Rad, elevă a Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” în clasa a XI-a, a interpretat sceneta gândită de ea şi intitulată „Coşmarul meu”, o parabolă frumoasă în care toate durerile şi atrocităţile la care a fost supusă Éva devin doar un coşmar, ea trezindu-se după 75 de ani tot copil, de ziua ei, într-o lume nouă.

Conştientizarea de către tineri a Holocaustului, respingerea violenței, implicarea activă în desfășurarea acțiunilor din cadrul Muzeului Istoriei Evreilor din Oradea, provocarea la dialog și creativitate, precum și conștientizarea faptului că fiecare are un rol însemnat în societate este motivația principală a proiectului Ambasadorii Memoriei. Acest proiect se desfășoară sub egida Muzeului Orașului Oradea-Complex Cultural, în parteneriat cu mai multe şcoli: Liceul de Arte Oradea, Liceul Teologic penticostal „Betel”, Colegiul Economic „Partenie Cosma”, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Liceul teoretic „Ady Endre”, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, Liceul Teologic Reformat „Lorantffy Zsuzsanna”, Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Colegiul Tehnic „Mihai Viteazu” ŞI Colegiul Tehnic „Traian Vuia”. Avem datoria de a cunoaște trecutul istoric şi de a ne aduce aminte!