Profesor de limba română cu excelente calităţi de orator. Florica Bradu captează publicul cu cântecul şi cu cuvântul. S-a întâmplat şi vineri seara la Filarmonica de Stat, acolo unde Florica Bradu a fost invitată să vorbească despre transformările din viaţa ei alături de alte 10 personalităţi din toate domeniile în cadrul celei de-a 11 ediţii a 11 even Experiences, eveniment organizat de Fundația Comunitară Oradea.
Florica Bradu s-a născut „în lumea cântecului popular, la Şicula – Arad”. Încă din clasele primare a fost sfătuită să cânte şi a prins drag de publicul căruia îi plăcea să o asculte, de faptul că îi făcea fericiţi pe cei catre o ascultau şi nu în ultimul rând de aplauzele cu care o răsplătea publicul.
Fetiţa de atunci a mărturisit că a avut exemple în carieră precum Lucreţia Ciobanu, Achim Nica, dorindu-şi să devină ca ei, marii artişti pe care îi ascula la radio la emisiunea „Muzică la cererea ascultătorilor”. „Mă tot gândeam cum să fac să am studioul meu, ca muzica mea să se audă peste sat. Şi aşa am ales cel mai înalt pom din ograd, un păr. Şi la ora 12, în fiecare zi, de primăvara până toamna, aveam emisiune.
„Aici Radio România- îl şi mutasem la mine în ogradă…. Şi acum la cererea ascultătorilor….” La început aveam mai puţin ascultători, apoi cântam pentru bătrânii satului care nu mergeau la munci. Părinţii nu ştiau nimic ce făceau eu în fiecare zi la 12. Până într-o zi când o femeie i-a spus mamei mele: Sofia, atât de frumos cântă Florica! De unde ştii?Are emisiune…Mama mi-a spus că acum am crescut… făcusem emisiune în clasa a V-a, a VI-a, a VII şi că acum sunt mare şi trebuie să renunţ. Cine cântă în pom? Nu m-am lăsat până într-o zi când cine intră pe uşa ocolului în plină emisiune: mama.. Dă-te Jos! Şi aşa mi-am întrerupt emisiunea.
Ai mei mă voiau acasă, eram bună de lucru, eram înaltă, bine făcută. Mie însă mi-a plăcut şcoala şi am dat admitere la liceu în Arad unde am şi intrat. Acolo unde auzeam muzică eram şi eu. Am cântat cu Filarmonica.Când aveam 15-16 ani Ansamblul Ciocârlia care venise la recrutări m-a remarcat într-un spectacol şi la dans şi la cântat. M-au chemat la Bucureşti. I-am spus tăicuţului că vrea să mă fac artist.Nu vreau artist la uşa ocolului!
Nu ştiam unde să mă mai ascund să mă rog să reuşeşsc. Aşa am găsit VC-ul vecinului, mă rugam acolo că nu mă conturba nimeni. Am reuşit la concurs, dar îmi trebuia tutore fiindcă eram minoră. Unchiul meu nu avea copii şi a zis că mă sprijină.
Nu am copii de împrumut! Acasă! A zis tată M-am supărat foarte rău şi am zis că nu mai cânt. La cinema, atunci se dădea Jurnalul şi am văzut la ştiri o fată care cânta. Am început să plâng, am ieşit din sală şi am continuat să cânt.Am făcut liceul, am intrat la facultate şi am mers la un concurs unde din juriu făcea parte şi reputatul folclorist Ion Bradu- care mi-a devenit socru şi care a avut o influenţă excepţională în devenirea mea ca artist, un profesionist care a născut în mine dorinţa de a culege folclor.În facultate am avut un profesor extraordinar Dumitru Pop…
A fost apoi un moment în care s-a decis ca eu să reprezint Crişana în concursul Dialog la distanţă.Ce emoţii aveam, concuram cu o interpretă din Bucureşti care avusese concerte şi în America. Aveam şi eu experienţă, cântasem în pom, cântasem la Arad…Am reuşit să recuperez puncte în concurs şi am fost considerată o eroină.
Am avut atunci o mare, mare bucurie , mulţumesc publicului orădean cu care am avut întotdeauna o relaţie minunată, întotdeauna a fost un fluid magic de iubire de la mine la public şi de la public la mine.Sunt recunoscătoare pentru cum Dumnezeu a rânduit să reprezint ţara pe toate scenele lumii.
Publicul era fascinat şi eu eram tare mândră că m-am născut româncă.Un alt episod a fost în Italia la un concurs care pe lângă muzică avea şi o componentă , o competiţie de frumuseţe. Nu am vrut să particip la concursul de frumuseţe, aveam şi aşa emoţii pentru cântecele mele. În cele din urmă s-a decis ca eu să particip şi a fost o mare bucurie să mă pot achita de o mare sarcină! Am devenit Miss Europa Primavera.
Presa mă întreba cum mă simt şi am spus că sunt mândră să reprezintă frumuseţea femeii românce! Toată viaţa am avut şi am un crez: scena e altarul pe care trebuie să mă rog frumos prin cântecul neamului meu, cântecul popular, tinereţea noastră perpetuă. Vă rog, iubiţi-l!”
Citiți principiile noastre de moderare aici!