Am propus inclusiv redeschiderea adopțiilor internaționale, pentru a da o șansă copiilor care nu sunt adoptați de români, de a fi crescuți și educați, sau uneori tratați, de către o familie iubitoare, care dorește și își permite acest lucru. Cunosc copii care au fost adoptați în România și în alte țări, care o duc foarte bine, au căpătat încredere în ei și au înflorit pur și simplu, iar unii au fost efectiv salvați de la o viață anostă și tristă sau de la un sfârșit prematur, datorat lipsei condițiilor prielnice de îngrijire și tratament pentru bolile de care sufereau”, anunța deputatul PNL Florica Cherecheș, în urmă cu câteva zile. Parlamentarul PNL Bihor propune modificări ale legii, cu termene reduse, proceduri simple şi încurajarea adopţiilor internaţionale. Aceasta ca urmare a faptului că din 2012, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România, de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, poate fi încuviinţată numai în următoarele situaţii: adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne; adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român; adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită. Parlamentarul bihorean are preocupări pe această temă încă din 2014. Amendamentele sale erau fundamentate pe întâlnirile pe care le-a avut în Oradea cu persoane interesate să adopte copii, cu ONG-uri din domeniul social şi cu reprezentanţi ai Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. În 2014, proiectul său a primit punct de vedere negativ de la Guvern. Doi ani mai târziu, Guvernul PSD a iniţiat un proiect de modificare, care preia cele mai multe din prevederile propuse de parlamentarul bihorean. La finele anului trecut, Florica Cherecheș, alături de colegul său, Matei Dobrovie, a inițiat un proiect de lege privind facilitarea și urgentarea procedurilor de plasare a copilului instituționalizat într-o familie corespunzătoare, precum și soluționarea problemelor din practică. Legea viza cei peste 50.000 de copii aflați în sistemul de protecție din România. Parlamentarul arăta că prin această lege se dorește o monitorizare mai atentă a situației copilului, inclusiv după reintegrarea sa în familie, dacă aceasta a fost posibilă, iar interesul superior al copilului să fie realmente respectat, nu numai în teorie”.

Modificări pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului:

-introducerea persoanei sau a familiei de plasament în definiția familiei substitutive, datorită numărului mare de copii aflați la familii de plasament

-reducerea căutării gradului de rudenie până la gradul III inclusiv, la familia extinsă și la cea substitutivă;

– implicarea furnizorilor privați acreditați de servicii sociale în procedurile privind măsurile de protecție a copilului, care să desfășoare servicii şi activităţi în domeniu;

– stabilirea cu exactitate a unor termene de îndeplinire a procedurilor. Reevaluarea împrejurărilor care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială o dată la șase luni, nu la trei luni, cum este în prezent;

– instituirea obligației serviciului public de asistenţă socială și a persoanelor cu competențe în domeniu de întocmire a rapoartelor lunare, iar după 6 luni, trimestriale, pentru o perioadă totală de 2 ani, după reintegrarea copilului în familia biologică;

– deschiderea procedurii de adopție internă ca finalitate a planului individualizat de protecție, în cazul în care reintegrarea copilului în familie nu este posibilă;

– introducerea unei ordini de instituire a plasamentului copilului; obligația părinților de a participa la un număr de minim 10 ședințe de consiliere în vederea dezvoltării de abilități parentale, pentru reintegrarea copilului în cele mai bune condiții în familia biologică

– introducerea de contravenții pentru nerespectarea unor termene nou instituite prin prezenta propunere legislativă

– să se țină cont de opinia copilului, în momentul stabilirii locuinței acestuia la unul dintre părinți, dacă aceștia nu se înțeleg.