Pentru oamenii de teatru, ca și pentru cei din teatre, Florica Ichim este un reper: profesionist serios, cultură solidă, lecturi întinse, bună cunoscătoare a valorii autentice, simț civic ultradezvoltat, dar și bun… simț cu asupra de măsură. Energică, determinată, neobosită, mereu în căutarea valorilor teatrale, dar și umane, susținătoare entuziastă a tinerilor în care întrezărea o cât de mică fărâmă de inteligență și talent la scris, apărătoare a libertății de exprimare, a libertății de orice fel, dușman declarat al comunismului, dar și apărătoare feroce a limbii române, a exprimării corecte, Florica Ichim și-a dedicat ultimii 30 de ani superbei profesii pentru care se pregătise întreaga viață: a devenit directoarea Fundației Camil Petrescu (fiind și nepoata scriitorului), reeditând opera acestuia, în cadrul unei colecții de autor. În acest cadru, din 1998 editează, ca un proiect inițiat de ea, fără întrerupere și revista Teatrul Azi, o revistă bogată în imagini, cronici, interviuri cu artiști din toate sectoarele teatrale, articole documentare, toate dând „samă”, cu seriozitate, cu imensă iubire de teatru, de mersul teatrului românesc contemporan.

[eadvert]

A condus revista cu mână fermă, luându-și alături tineri capabili să înfrunte împreună cu ea, greutățile inerente acestui demers mai întotdeauna dificil de parcurs. A publicat peste o sută de cărți de specialitate: studii teoretice, antologii de teatru (dramaturgi italieni, francezi, israelieni, spanioli, ruși etc), colecții de publicistică, cărți-interviu cu personalități ale scenei românești (unele semnate de ea) – Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Ion Caramitru, Gina Patrichi, Tompa Gabor, Mariana Mihuț, Mircea Andreescu etc.

S-a asociat mereu cu instituții și organisme culturale de prestigiu (UNITER, AFCN, Institute Culturale, Festivaluri de teatru etc) oferind evenimente culturale remarcabile – lecturi, lansări de carte, conferințe, mese rotunde etc.

Ne luăm rămas bun de la o prietenă dragă, care ne lasă amintirea unei femei puternice, o femeie liberă și curajoasă, de al cărei zâmbet și umor, ironii și chiar sinceritate neiertătoare, de unii greu acceptată, ne va fi dor…

Nu-i dorim, la acest ultim drum, nici odihnă veșnică, așa cum se obișnuiește, nici somn lin… , ar fi nepotrivit pentru o natură ca a ei, ci doar încercăm să-i promitem că n-o uităm până mai suntem și noi, pe-aici, prietenii și admiratorii ei… printre care mă număr și eu, Vetuța Pop.

Interviu Florica Ichim, critic de teatru: „Cuvântul îşi va recâştiga locul pe scenă”