Actorul Sebastian Lupu se mândreşte că a reuşit să adune într-un an şi o lună 600.000 de urmăritori pe Tik Tok. Foarte activ în mediul online, Sebastian Lupu dovedeşte ceea ce de fiecare dată afirmă cu tărie: iubeşte oamenii. Le spune bancuri, le recită poezii, face parte din viaţa lor în fiecare zi nu doar pe scenă, la teatru, ci şi prin intermediul reţelelor de socializare.

Actorul şi omul de televiziune Florin Călinescu se ocupă şi el de online, de reţelele de socializare: Facebook, Tik Tok, Instagram şi Twitter. De la sfârşit de ianuarie, pe canalul său de Youtube, în fiecare luni la prânz are live-ul ONLIFANZ, pe Calea Victoriei 91-93, la Zăganu, la o bere. Scopul? „Care aveţi de cântat, care aveţi ceva de zis, de arătat, ne găsiţi aici în fieare luni de la orele 12.”

Lunea trecută, pe 13 martie, a trecut pragul Zăganului şi actorul Teatrului Regina Maria, Sebastian Lupu. Povestea dintre cei doi a pornit din 1995, din vremea când Sebastian Lupu îşi câştiga banii de student ca regizor tehnic la teatru, în Bucureşti. Regretata actriţă Leopoldina Bălănuţă a fost cea care l-a îndemnat să meargă la Oradea, „că dacă va fi să te întorci, o să te întorci”. De 25 de ani este actor în oraşul de pe Crişul Repede, din 1997.

Florin Călinescu s-a uitat la postările lui Sebastian Lupu de pe Tik Tok. „La tine m-am uitat din când în când, ţi-a ieşit chestia asta minulesciană. Împachetezi nişte chestii pe filonul poetic. Îţi place poezia, îţi place romantismul?”, l-a întrebat Călinescu. „Mie îmi plac oamenii”, i-a răspuns Sebastian Lupu. „Mor după ei. Îmi plac actorii… Îmi plac de mic actorii. Îmi plăceai de mic, îl urmăream pe Pelicanu’ (n.r. – actorul Şerban Ionescu) şi întotdeauna mi-a plăcut să înjur frumos, să nu se supere omul că-l înjur. Să-l faci prost în faţă pentru că el niciodată nu va zice că e vorba despre el, totdeauna va vrede că e vorba despre celălalt”, a spus actorul orădean.

„Ce-a făcut Bolojan ăla?”

„Oradea a împins-o puţin Bolojan ăla, orădenii de fapt. Cât a fost primar, ce se simte în Oradea aia altfel decât în restul României? De ce Oradea este dată ca exemplu cu administratorul Bolojan? Ce-a făcut el? Mătură străzile, le spală, strânge gunoiul? E apă caldă în blocuri?”, l-a întrebat curios Călinescu.

„Este, dar ideea e foarte simplă. Acolo Bolojan pur şi simplu nu lasă de la el nimic. E un fel de administrator intransigent”, răspunde Lupu. „Adică şi-a luat rolul foarte în serios?” „Foarte în serios! Chiar dacă a făcut şi lucruri mai puţin ok, el insista pe ele”. „Am înţeles că a accesat multe fonduri europene, n-a stat după mâna întinsă… Teatrul de acolo de cine ţine? De Consiliul Judeţean? Adică tot de el. Are un pic cultură în el, sau aveţi probleme?”, a mai întrebat Călinescu. Răspunsul a rămas în aer şi într-un zâmbet în colţul gurii.

Printre alte poveşti şi glume, Sebastian Lupu i-a oferit lui Florin Călinescu cartea scrisă de soţia sa, actriţa Mirela Niţă Lupu, „Jurnalul unei povești sau cum am devenit spectacol de teatru de păpuși pentru copii”, spunându-i că ea a făcut un lucru pe are el şi-a dorit toată viaţa să îl facă. „Oricine citeşte cartea asta, copil de la 10 ani până la 99 de ani, ştie tot ce se întâmplă în teatru. Cartea răspunde la toate întrebările cărora nouă, actorilor, ni se pun: cum învăţaţi textul, cum se numeşte cel care-l face, recuziterul, panatalonii, regizorul, prima lectură, absolut tot. Şi sufleorul, butaforul… În 70 de pagini, scrise foarte haios”, a făcut o scurtă prezentare a cărţii Sebastian Lupu, în timp ce Florin Călinescu a citit de pe copertă biografia autoarei spunând: „Bravo, Mirela!”.

Trompetistul lui Brenciu

Pe Calea Victoriei 91-93, la Zăganu, s-a aflat şi Horaţiu Boşca, trompetistul din orchestra lui Horia Brenciu, „Del Bosque”, cum i se spune pe scenă. El şi cu Sebastian Lupu se cunosc de mici copii, au făcut şi polo împreună la Voinţa Cluj, cu Marius Mora.

În plus, Horaţiu Boşca, după ce a teminat Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, a fost trompetist la Filarmonica din Cluj cu colaborări şi în orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea. Ca să scape de armată a făcut şi canto clasic, aşa încât, pe lângă activitatea sa în orchestra lui Brenciu este şi one man show: trompetă şi voce. Când nu cântă, e bibliotecar la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, aripa Mediatecă.