Autorul Florin Ardelean a ţinut să dea o notă de originalitate lansării propriului său volum. Cum romanul se cheamă „Folie a trois”, autorul nu a pregetat să-şi cheme apropiaţii la ospiciu! Spitalul de Neuropsihiatrie din strada Louis Pasteur a fost cadrul perfect pentru lansarea acestui volum, ce se află pe rafturile librăriilor Humanitas încă din vară. De altfel, Ardelean spune că a aflat din întâmplare că Editura Trei i-a şi pus în vânzare romanul!
„Personajele principale, un bărbat şi două femei, improvizează trăiri menite să le salveze de la zădărnicia anostă. Viaţa lor se consumă într-un proiect multiplu, orgolios, impur, incapabilă de-a administra şi asuma izbânzile. Desfătarea, sexul, disperarea, necazul sunt experienţe şi stări într-un caleidoscop cu finalitate traumatică. Orbitând cele două femei, bărbatul scapă jocul de sub control, mereu atent la calculul infinitezimal al opţiunilor derizorii. Vinovăţia şi graţia, dragostea şi pedeapsa îşi pierd conturul, aglutinându-se într-o povară mai grea decât pot duce umerii şovăielnici”. Astfel îşi prezintă autorul creaţia, într-o manieră succintă.
Licenţă pentru licenţiozitate
Marţi seară, Ion Simuţ a vorbit despre noul roman al lui Ardelean, luând în discuţie inclusiv limbajul licenţios „livrat” de autor între coperţile cărţii. Simuţ a remarcat „vulgaritatea prin limbaj şi comportament”, „poate de prea multe ori”. Însă tot Simuţ a văzut licenţiozitatea ca acel „grăunte de nisip dintre dinţi” şi a etichetat romanul ca fiind unul psihiatric.
Personajul principal al romanului este Vlad Codreanu. Acestuia, Ardelean i-a împrumutat câteva caracteristici din propria-i viaţă. Ca şi Ardelean, Codreanu este profesor la Jurnalism şi în propria-i biografie şi-a trecut şi o emisiune TV. Însă autorul nu doreşte să fie confundat cu personajul. „Vlad Codreanu e un monstru, dar un monstru spectaculos. De obicei, monştri put de fiecare dată. Dar Vlad Codreanu miroase bine. Cea mai gravă greşeală ar fi să mă confundaţi cu Vlad Codreanu. Dacă eu aş fi Vlad Codreanu, aş fi meritat dispreţul public”, spune Ardelean despre personajul său, căruia îi place să guste din toate plăcerile vieţii, inclusiv frecventând locuri de perdiţie, precum sunt casele de toleranţă mascate.
Plasând acţiunea într-o urbe ce ar putea fi foarte bine chiar Oradea şi internându-l pe Codreanu pentru opt luni la pavilionul 5 al spitalului de nebuni, „la etaj”, Florin Ardelean ne asigură că toate personajele sale sunt fictive, chiar dacă „şi în viaţa de zi cu zi sunt persoane în carne şi oase care se «pliază»”. Cât despre limbajul licenţios folosit, Ardelean e convins că valoarea unei opere nu e dată de limbajul abordat. Mai mult, lumea creionată în roman e una care „se pretează foarte bine la aşa ceva”, crede Ardelean, ţinând să spună că el personal nu e un om care să folosească un asemenea limbaj.
Autorul a dezvăluit faptul că a scris cartea în doar două luni, în toamna lui 2011, pe când era consilier al prefectului…
Citiți principiile noastre de moderare aici!