Folk-ul românesc renaşte! După vamaiotul „Folk You!”, maeştrii folk au reuşit să atingă încă o dată coarda sensibilă a publicului, într-un festival indoor cum n-a mai fost în ultimii ani. Fascinanta chitară acustică a artiştilor i-a mângâiat duios pe cei prezenţi la Casa de Cultură a Studenţilor (CCS) din Cluj, de vineri până duminică. Napoca Folk Festival a însemnat însă mai mult decât o scenă. Spiritul folk, autentic românesc, căruia organizatorii au ţinut să-i adauge şi puţină aromă hippie, s-a auzit până spre zorii zilelor din localul Janis la Stuf/Vama Veche.
Afişul Napoca Folk Festival (NFF) anunţa prezenţa a 66 de folkişti, iar maratonul muzical ce a urmat a satisfăcut pe deplin aşteptările publicului ardelean. Devenit peste noapte cel mai mare festival folk din ţară, încă de la prima sa ediţie, NFF şi-a propus şi o misie pentru viitor.
Prima seară a fost dedicată tinerelor talente, iar de vineri a început „greul”. Primele 11 micro-recitaluri ce au răsunat de pe scena CCS au fost încununate cu vocile inconfundabile ale lui Vasile Şeicaru şi Ducu Bertzi, neobosiţii cavaleri ai folk-ului românesc, acompaniaţi de Victor Hoajă (clape) şi Mihai Neniţă (vioară). „La adio, tu!” (Şeicaru) sau „Suflet fără chei” (Bertzi) sunt doar două dintre piesele capabile să smulgă măcar o lacrimă, oricui şi oriunde. Mircea Vintilă a apărut apoi pe scenă acompaniat de grupul Brambura, oferind publicului binecunoscutu-i repertoriu antrenant. Doza de patriotism a asigurat-o Andrei Păunescu, care, atât pe scena CCS cât şi noaptea târziu, în club, a cerut divinităţii să-i ocrotească pe români, prinzându-se într-o rugăciune naţională strigată din zeci de piepturi.
Datorită „Nebunului de alb”
Sâmbătă a intrat în scenă „nebunul de alb” Emeric Imre – cel căruia festivalul îi datorează existenţa. Cu al său Set, cantautorul clujean a încheiat a treia seară a festivalului în chip fericit, sensibila sa muzică fiind fredonată de un public captivat de emoţia propagată dinspre scenă. Magda Puskas i-a precedat inimosului Imi, prezenţa scenică şi vocea sa cristalină impunând-o printre artiştii cei mai apreciaţi ai festivalului. Cuvinte frumoase se pot spune şi despre folk-ul lui Vasile Mardare, Marius Baţu, Dinu Olăraşu, Zoia Alecu… Umorul nu putea să lipsească din această sărbătoare muzicală autentic românească. Astfel, publicul a putut gusta umorul muzical variat, cu surse cât se poate de alternative, precum Vacanţa Muzicală, Ada Milea&Bobo Burlăceanu, Fără Zahăr, Ţapinarii…
Festivalul a fost amprentat şi de vocea inconfundabilă a lui Nicu Alifantis, aplaudat îndelung. Alifantis şi-a delectat publicul cu ultracunoscutele sale piese, precum „Emoţie de toamnă”, „Ploaie în luna lui marte” sau „Ce bine că eşti!”. Ovaţii din belşug au rămas însă şi pentru Mircea Baniciu, cel căruia i-a revenit onoarea să încheie un festival-unicat. Napoca Folk Festival nu putea rămâne fără să primească o „Eşarfă în dar” de la Baniciu, iar iubitorilor folkului li s-a reamintit, dacă mai era nevoie, că veşnică e doar „secunda din noi, prin care exişti şi respiri” (Cântecul ceasornicarului). Veşnică s-a dovedit a fi şi imnul folk „Vinovaţii fără vină” – închinat lui Florian Pittiş, cel care, sunt convinşi folkiştii, trebuie că a tresărit printre îngeri…
El însuşi fost component al trupei Phoenix, Baniciu a ales să încheie super-festivalul napocan cu legendarele „Mugur de fluier”, „Andrii Popa” şi „Mica Ţiganiadă”.
Dovada faptului că la Cluj nu se pierde vremea e anunţul precoce al organizatorilor, care „ameninţă” că la anul NFF devine NIFF. Adică Napoca International Folk Festival!
Citiți principiile noastre de moderare aici!