Fracturile logice deschise, haosul lucrărilor concomitente și idealul armoniei generale în Oradea

 

[eadvert]

Unii se enervează și devin brutali în calificativele aplicate constructorilor și funcționarilor, deopotrivă. Ații analizează, stau, cugetă și trag concluzii.

Horia Ciocan, destinatar al lucrărilor din zona Sucevei – Armatei Române, ne-a oferit perspectiva proprie asupra mecanismului luării deciziilor în Primăria Oradea. Iar mecanismul prezintă evidente „fracturi logice”:

Două evenimente, aparent disparate, constituie premisele care m-au condus la concluziile din rândurile care le urmează.

În cartierul meu, considerat istoric, pe o stradă puțin circulată, primăria taie un copac motivând că ar fi bolnav. Promit însă că vor planta un copac în acord cu peisajul citadin. După ce reconstruiesc carota, la scurt timp, tot ei, o distrug. Motivul ar fi generat de aspecte (pe care nu le precizează) legate de siguranța rutieră. Carota face parte dintr-un șir de cinci consecutive situate la distanțe de 5m una de alta. Primăria elimină doar carotele 3 și 5…

Ca urmare a șantierelor din oraș circulația este reorganizată. Astfel se stabilește o trecere de pietoni de 30m care taie 4 benzi pe o arteră foarte circulată (fosta Sucevei). În urma unor situații, petrecute pe trecerea amintită, în care doar datorită șansei am scăpat viu, am solicitat primăriei să stabilească o denivelare de reducere a vitezei pe ambele sensuri. Au răspuns: „nu suntem de acord”.

Concluzia: prezența unui arbore de pe o stradă lăturalnică afectează siguranța rutieră, iar absența unui limitator de viteză înaintea trecerii de pietoni pe o arteră intens circulată, nu o face.

Situația frizează absurdul, și mă limitez la prima situație.

În urma tăierii copacului, funcționarii Direcției Tehnice din primărie, arătându-mi planul cu replantările (despre care-mi spun că l-au văzut prima oară doar la aproape un an de la începutul renovărilor din cartier), mă roagă să le semnalez orice fel de abatere în privința amplasărilor carotelor. Zis și făcut.

Doar că….muncitorii care desființau carota îmi spun că decizia este a primăriei: unul din funcționarii Direcției Tehnice îmi spune că ar fi a directorului lor alături de primar: alt funcționar îmi spune că directorul lor e fără de vină și că decizia îi aparține primarului și a fost luată fără a-i fi consultat. În acest sens îmi eliberează o precizare semnată și ștampilată.

De ce să fi luat primarul o decizie care contravine planului? Datorită siguranței rutiere, așa cum se precizează în adresă? Nu… funcționarii spun că cetățenii din cartier i-ar fi solicitat primarului eliminarea copacilor pentru a avea mai multe locuri de parcare.

Distanța dintre carote (stabilite acolo încă din anii 60) era de 5m, așadar era loc suficient. Prin eliminarea copacului nu s-a câștigat un loc suplimentar. Mai mult, cînd le-am cerut tabelele cu semnături, mi-au spus că solicitările au fost… doar verbale…

Ce ar trebui să înțelegem? E vorba despre siguranța rutieră, sau despre locurile de parcare? (Amănunt: strada învecinată nu avea carote pe partea carosabilă – acum are…). Cazul de mai sus este ilustrarea unei fracturi logice deschise.

Ce ai de făcut ca primar când răbdarea cetățenilor se epuizează? Cauți să-i împaci. Armonia generală e greu de atins și atunci alegi să mulțumești majoritatea. Urmarea e un dezechilibru care se manifestă inițial ca o breșă în coeziunea socială, firavă și așa, a orașului, iar mai târziu ea devine o falie.

Dacă impozitele sunt plătite de toți cetățenii, ei au dreptul la un tratament egal și la o activitate previzibilă și consecventă a celor care răspund de gestionarea vieții din urbe. Să pretinzi cetățenilor coerență în îndeplinirea obligațiilor ce le revin antrenează obligația corelativă (de pe poziția de administrator, se înțelege) simetrică în raport cu ei.

Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu-ți poți onora acest comportament, te-ai discreditat și, pe cale de consecință, ai discreditat și demersul – acela pe care le-ai cerut și lor să și-l asume.

Orice decizie ulterioară a ta ca primar va derapa în zona în care abuzul se învecinează îndeaproape cu binele. Rolul primarului nu este acela de a se transforma într-un vehicul al umorilor și mofturilor cetățenilor, ci de a lua decizii raționale în acord cu dezvoltarea preconizată a orașului.

În cele din urmă orașul cu tot ce are el trebuie să profite tuturor cetățenilor lui. Toate șantierele și reorganizarea sunt în van dacă ele nu sfârșesc prin a da coeziune unei comunități din ce în ce mai eterogene.

(Dacă nu am pomenit numele funcționarilor cu care am intrat în contact și nici pe cel al primarului, nu am făcut-o pentru că am în vedere doar autoritatea reprezentată de dumnealor și nu persoanele lor, pe care nu le cunosc. Am încercat să evit astfel interpretarea celor scrise ca fiind un atac la persoană. Nu mă interesează o asemenea abordare neconstructivă).