Concertul din această seară al Filarmonicii va avea loc fără public şi va putea fi urmărit pe pagina de Facebook a instituţiei. Publicul meloman va fi privat de prezenţa fizică a celor doi invitaţi, dirijorul Constantin Grigore şi violonistul Gabriel Croitoru, care va cânta pe o vioară creată în 1730 de lutierul Giuseppe Guarneri şi care i-a aparţinut compozitorului George Enescu. Gabriel Croitoru a primit drept de folosinţă a acestei viori din anul 2008.

De altfel, Oradea intrând în scenariul roşu, până la noi reglementări, toate concertele programate se vor difuza în mediul online, pe pagina de Facebook a Filarmonicii, de la ora 19:00. După cum spune directorul artistic al instituţiei, Kurucz Tibor, multe Filarmonici aflate în aceeaşi situaţie au optat pentru variante de concerte online, cum ar fi cele din Bucureşti, Târgu Mureş sau Bacău.

Concertul de azi este un medalion Beethoven, înscriindu-se în seria de concerte ce sărbătoresc 250 de ani de la naşterea compozitorului. Dirijorul invitat, Constantin Grigore, este dirijor principal al Orchestrei Camerata Regală și al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, iar din 2009 este invitat să susțină concerte la fiecare ediție a Festivalului Internațional George Enescu.

În deschiderea programului de la Oradea, se va putea asculta uvertura dramatică Egmont, opus 84, în care ideea luptei pentru libertate este prezentată prin mijloacele sugestive ale orchestrei. În anul 1809, la cererea directorului de la Burgtheater din Viena, Beethoven a compus muzica pentru piesa de teatru Egmont, scrisă de Johann Wolfgang von Goethe. Premiera acestei piese a avut loc în 15 iunie 1810, uvertura devenind curând piesă independentă, simbol al dramei lui Goethe.

A doua lucrare a serii este Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, op. 61, compus în anul 1806 şi a avut premiera la Viena, pe 23 decembrie a aceluiaşi an. Beethoven a compus concertul pentru colegul său, Franz Clement, unul din cei mai importanţi violonişti ai vremii. La prima audiţie, lucrarea a fost interpretată de Clement, fiind primită cu relativă indiferenţă de publicul vienez. Lucrarea a fost revitalizată în 1844, la mulţi ani după moartea compozitorului, când a fost interpretată de Joseph Joachim. De atunci, concertul a devenit unul dintre cele mai importante din repertoriul violoniştilor. Solistul invitat al serii, deosebit de îndrăgit şi de publicul orădean, este violonistul bucureştean Gabriel Croitoru, un artist interpret de rang internaţional, invitat permanent al stagiunilor Filarmonicii orădene.

[eadvert]

Muzica se trăieşte în sala de concert

Prezent la conferinţa de presă, dirijorul Constantin Grigore şi-a manifestat tristeţea pentru faptul că nu se mai ştie ce se întâmplă mâine, date fiind condiţiile actuale, nu mai poţi să îţi faci un plan. „Ceea ce ştiu sigur este că cultura nu trebuie să moară. Poate că e un clişeu, poate că auziţi asta foarte des, dar o spun pentru că, asemeni altor colegi ai mei, cred că trebuie să ţinem stindardul sus şi să trecem cu bine peste această pandemie”, spune dirijorul.

Deşi Constantin Grigore nu este deloc de acord cu această situaţie, în care concertele sunt prezentate online, se pare că aceasta este singura soluţie, la care foarte multe orchestre din ţară au apelat, pentru a fi în continuare aproape de public şi pentru a duce munca atâtor oameni mai departe. „Şi Oradea se alătură acum acestei situaţii, pe care sper să o depăşim cât mai repede. După cum bine ştiţi, muzica se trăieşte doar în sala de concert. Sigur, există foarte multe forme adiacente, dar să nu uităm ce spunea Celibidache: muzica se naşte şi moare în sala de concert, şi în momentul acela. Din păcare acum, noi, muzicienii, nu ne putem bucura de energia publicului, şi asta se simte, dar putem să i-o transmitem prin intermediul tehnologiei avansate şi astfel să fim în continuare aproape de el”, precizează dirijorul.

Despre lucrările din program, Constantin Grigore spune despre uvertura Egmont că este poate una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Beethoven, „o lucrare foarte energică, dinamică, cu un final exploziv după decapitarea lui Egmont, reflectată în uvertură”. La rândul său, concertul pentru vioară, chiar dacă la început nu era foarte apreciat de critică, a devenit extrem de cunoscut pe tot mapamondul, o lucare de referinţă a marelui compozitor. La Filarmonica orădeană, de câte ori a fost invitat, dirijorul spune că a întâlnit un colectiv unit, ceea ce contează foarte mult, mai ales în aceste vremuri.