Scriitorul George C. Dumitru îşi lansează romanul „Tot ce rămâne” la Oradea miercuri, 29 octombrie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas găzduită de Bilioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”. Cum a fost cu copilăria în anii ’80 va dezbate alături de scriitorul Mircea Pricăjan, pornind de la romanul său, apărut anul acesta la Editura Cartier.

„Am citit cu mare bucurie romanul lui George C. Dumitru, cu impresia că mi-a povestit copilăria din anii 1980. Nu vă temeți, nu e o biografie romanțată despre mine. (Nici măcar eu n-aș citi așa ceva.) Tot ce rămâne este un roman despre cotidianul ceaușismului târziu, așa cum îl percepe un copil dintr-un sat dobrogean. Dar e lumea văzută nu numai prin ochii lui George, ci prin ochii unei întregi generații. Cine a trecut pe-acolo va tresări la fiecare pagină; cine nu – va avea prilejul să perceapă dinăuntru o lume complicată, cu bunele și relele ei. «Era bine. Adică era rău, cu comunismul și lipsurile și tot. Dar era bine» – așa rezumă protagonistul epoca din care s-a desprins. Și cu el, toată lumea românească. George C. Dumitru scrie o carte plină de umor, care nu schematizează, nu exotizează și nici nu idealizează comunismul târziu”, spune criticul Bogdan Crețu.

George C. Dumitru s-a născut în 1978 în Constanța. Este prozator, absolvent de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, ASE București. După mai multe apariții în publicații și antologii, a debutat editorial cu volumul de proză scurtă „Poveste cu o fată” (2010).

În 2021 a apărut romanul „…și toate zilele de azi” la editura Humanitas, roman nominalizat la Premiul „Mihai Giugariu” pentru 2021, oferit de ARCCA. Au urmat, la editura Polirom, volumul de povestiri „Fericire” (2022) și romanul „Rupturi” (2023), roman nominalizat la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2024 și la Premiul „Mihai Giugariu” pentru 2023 oferit de ARCCA. În octombrie 2023 a lansat platforma literară nesemnate.ro. În 2025, îi apare romanul Tot ce rămâne la Editura Cartier.

„Cu «Tot ce rămâne», George C. Dumitru dă cel mai bun roman al său din ultimii ani; își dă adevărata măsură urcând pe câmpiile luxuriante ale nostalgiei și povestindu-ne – ici zâmbitor, mai încolo trist, colo de-a dreptul (auto)ironic – nu viața lui, ar fi prea simplu să înțelegem literatura așa, ci o versiune, cum spuneam, „nostalgizată” a propriilor amintiri. Nu știu dacă literatura sau frumusețea vor salva lumea, dar cu siguranță amintirile ne țin în viață”, apreciază scriitorul Cristian Fulaș.