Încă de la început a frecventat Institutul Cultural Român pentru a fi aproape de tot ceea ce se organiza acolo. Şi mergea şi la întrunirile de la biserica românească. „Întruniri care sunt benefice, foarte plăcute dar au şi ele limitele lor”, spune George. 

Proud to be romanian

Spune că l-a început s-a simţit singur şi aşa a încercat să-şi caute prietenii. În spaţiul virtual. A lansat, pe un site de socializare pagina „Românilor din Viena care vor să vină la un suc“. La prima întâlnire au venit 20 de oameni. La un an şi jumătate de la lansare la petrecerile organizate de George Lucian participă 350 de români.Cu atâţia simpatizanţi, George încearcă să promoveze un nou concept: „Proud to be romanian”- Mândru să fiu roman.  Abia aştept următoarea petrecere. Mă bucur să văd ca sunt cât de cât organizaţi,  sunt foarte bucuroşi că în sfârşit românii au atitudine

Nu mi-a fost ruşine că sunt român, chiar sunt foarte mândru. Daca suntem împreună şi suntem organizaţii şi ne distrăm Am convins şi alţi colegi să vină la noi la petreceri şi se distrează foarte bine.Deci avem o grămadă de motive să fim mândri că suntem români: şi din cauza grupului şi din alte cauze. Trebuie să criticăm România când este de criticat, dar eu aici am încercat să fiu un mic ambasador şi să scot în evidenţă părţile bune ale României. În acelaşi timp a încercat să se adapteze şi să înveţe  regulile mai stricte din Austria, regili care pot fi aplicate cu succes şi în România. .

„Dacă la început mi se părea că e o societate mai rigidă, acum pot să spun că m-am adaptat foarte, foarte bine. Regulile stricte cu care românii sunt obişnuiţi încep să mi se pară cât de cât normale. De exemplu, aici nu ai voie să parchezi maşina cu spatele la bloc pentru a nu băga gazele de eşapament în casă. Nu că nu ai voie, dar atunci  când parcam aşa veneau vecinii , băteau frumos în geam şi spuneau frumos: « te rog parchează cu faţa». Ceea ce în România este de neimaginat”, spune George. Ca să reducă taxa de şcolarizare, George are trei slujbe în Viena. Două permanente, la facultate, şi una temporară. În weekend, George este ghid pentru cei care vizitează Viena. A învăţat despre Viena cu fiecare cutist, cu fiecare om în parte. Indiferent de câte este de ocupat, o dată pe lună George sună adunarea pentru toţi românii care vor să iasă la un suc. La petrecerile organizate de el se strând mulţi români, dar şi tineri care „vor să interacţioneze româneşte”. Unul dintre românii care participă la petrecerile lui George este Mario. El a plecat când avea trei ani din Bucureşti. Azi conduce o filială a unui important dealer care închiriază maşini. Revine o dată pe an în România. Şi spune că nicăieri nu e mai frumos să te distrezi ca în românia. „Eu şi când ies la un suc, ies cu romani. Românii sunt mult mai calzi. Şi îi mulţumesc lui George pentru aceste ântâlniri pe care le organizează. Suntem tinerio, într-o ţară străină şi e minunat să ne întâlnim aici, să petrecem împreună”. „Să auzi vorbind româneşte când eşti plecat din ţară este minunat”, spune Ioana care a plecat cu părinţii în Olanda , dar acum studiază ştiinţele politice în Viena.

V.B.