Ghinion la început de proces

Apărarea a expus datele aflate la dosar în faţa judecătoarei, argumentând vehement lipsa de temei a măsurii (încă menţinută) de arestare preventivă a lui Oros, iar pe de altă parte contestând soliditatea sau, poate chiar legalitatea, obţinerii, prelevării, conservării şi administrării probelor aduse de procurori împotriva lui Iepu . 

Argumentele în favoarea lui Oros au fost solide, deoarece s-au bazat pe lucruri concrete: date furnizate de operatorii de telefonie mobilă cu privire la localizarea telefonului său la diferite date cheie în anchetă, registrul de comenzi al firmei de taxi a confirmat mărturia lui Iepu , conform căreia amprenta sa era în maşină deoarece circulase cu aceasta cu o zi înaintea crimei, chiar şi înregistrări video ale unor camere de filmat de pe treaseul indicat ca parcurs de Oros cu taximetrul victimei, în ziua precedentă crimei.

Au fost reliefate şi alte „nepotriviri”, ca cea a urmelor de pantofi purtaţi de Iepu  la data omorului, cu cele găsite la locul faptei sau locul exact al prelevării ADN-ului „incriminator” - până acum singura probă reală adusă de procurori, deşi metodele prin care aceştia au preluat ADN pentru comparare de la Oros e discutabil, iar modul de prelevare a urmelor din autoturism, de asemenea.

De altfel, pe timpul şedinţei, nici măcar procurorul acuzării nu a prea folosit cuvântul „probă”, preferând mai degrabă să se refere la datele culese împotriva lui Iepu ca la nişte „indicii”- din cauza carora acesta e încă arestat - iar la el ca la o persoană a cărui „ faptă reţinută în sarcina sa, reprezintă un pericol social deosebit”.

În pledoaria energică a apărării au fost  bine conturate confirmările alibiului acestuia, precum şi viciile de procedură, cu privire la expertizele criminalistice sau la interceptările convorbirilor lui Oros din arest - care s-ar fi dorit a fi probe, dar ar fi fost făcute fără temei legal, fiind oricum incomprehensibile - şi totodata cu privire la încălcarea prevederilor Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

Ulterior, apărarea a solicitat punerea şi judecarea acuzatului în stare de libertate, în scopul bunului mers al procesului prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu una de nepărărsire a ţării sau a localităţii. Cu toate acestea „discursul” scurt şi slab argumentat al procurorului acuzării, a cântărit mai greu şi l-a trimis pe Iepu din nou în celulă, iar următoarea înfăţişare i-a fost programată pe 11 septembrie.

S-ar putea ca atunci, cineva cu putere de decizie nu va mai ignora aţa albă şi groasă cu care e cusut acest dosar, şi, poate tot atunci, partea civilă -  fiica şi consoarta decedatului – să fie prezentă în sala de judecată, deoarece soluţionarea cazului este, cu siguranţă, de importanţă majoră pentru familie.

Alexandra Borz