Personalitate marcantă a culturii române, Horia-Roman Patapievici a susţinut marţi, 29 aprilie, la Oradea, conferinţa „Ce am crezut că ştiam şi nu ştiam şi am aflat în cele din urmă”, în cadrul Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor.

Tema conferinţei sale a fost o temă care, spune acesta, îi mărturisește toate slăbiciunile, care enunță faptul că credea că știe anumite lucruri, apoi constată că nu le știa, dar „în mod optimist”, în cele din urmă, crede că a aflat cum stau lucrurile.

Descriind cadrul conferinţei, scriitorul explică: „Noi credem că locuim o lume a văzutelor. Dar marele paradox al percepţiei văzutelor este că se bazează în mod fundamental pe o apercepţie a nevăzutelor şi construim cu puncte nevăzutele pe care le primim, o formă a văzutelor. Şi rămânem la ea după aceea. Nu ne gândim la sursă ca să înţelegem că văzutele pe care le vedem sunt fundamental contruite de nevăzutele pe care le percepem”.

Lucruri despre care credem că sunt adevărate

Horia-Roman Patapievici a vorbit despre lucruri pe care, în mod convenţional, le numim istorie, pentru că sunt întâmplări din trecut care au construit imagini despre evenimente, instituţii, civilizaţii sau culturi pe care în mod fundamental ne bazăm. Însă multe dintre acestea nu sunt aşa cum credeam, iar adevărul nu stă ascuns, ci se află la vedere, în cărţi, studii, sub semnătura unor nume prestigioase de care de multe ori nici nu am auzit.

„Tipul de lume în care noi trăim este instalat într-o discontinuitate atât de profundă cu lumea care ne-a precedat, că nici nu îndrăznim să gândim aceste lucruri”. Cu toţii avem foarte multe cunoştinţe, şi pe baza acestora sunt construite, prin educaţie, o mulţime de abilităţi prin care ne raportăm la lume, astfel încât lumea în care trăim este una familiară, în care ne descurcăm, şi care ne este dată într-un anume fel, spune Patapievici.

„Lumea noastră comună este construită pe o mulţime de informaţii pe care le presupunem împărtăşite. Aceste informaţii se referă, multe dintre ele, la civilizaţii, ştiinţă, filosofie, religie, istorie. Despre asta vă vorbesc, despre lucruri pe care noi credem că le ştim, pentru că le-am primit într-un fel vast, şi prin asta înţeleg că ne-au venit prin educaţie, ne-au venit prin şcoală, ne-au venit prin autorităţi epistemice, ne-au venit prin faptul că lumea în care trăim este constant echipată de abilităţile pe care le avem. Şi deducem din faptul că abilităţile funcţionează, că acea cunoaştere pe care abilitatea se bazează e adevărată. Abilitatea poate fi adevărată, dar cunoaşterea pe care se bazează ea, nu. Asta nu înseamnă că ulciorul va merge la nesfârşit la apă. El se va sparge. Dacă într-adevăr există o diferenţă între abilitatea care funţionează, cunoaşterea pe care e bazată ea şi adevărul şi falsul, sigur se va sparge! Dar noi trăim într-o lume în care suntem confortabil instalaţi în lucrurile despre care credem că sunt adevărate”.

Imperiul Roman de Răsărit

Horia-Roman Patapievici a dat ca exemplu informaţiile despre Bizanţ, Evul Mediu sau capitalism. Verdictul universal al istoriei, spre exemplu, cu privire la Imperiul Bizantin este că acesta constituie forma cea mai josnică şi mai demnă de dispreţ pe care civilizaţia a luat-o până acum, o civilizaţie lipsită de toate formele şi elementele măreţiei, căreia i se atribuie cu emfază epitetul de mărunt şi meschin. În disertaţia sa, Horia-Roman Patapievici a vorbit însă de gloria, frumuseţea şi măreţia Imperiului Bizantin şi ce datorăm faptului că Imperiul Roman de Răsărit a rezistat.

„Tot ce s-a păstrat şi aveţi astăzi la dispoziţie sub forma moştenirii antichităţii greco-romane provine din Bizanţ. Dacă îl aveţi pe Aristotel complet este graţie Imperiului Bizantin. Ba mai mult, pe Platon. Tot pe filieră bizantină au venit scrierile hermetice. (…) Fără Bizanţ, Occidentul nu ar fi fost în forma pe care o avem astăzi, iar conţinuturile culturii noastre ar fi fost complet diferite. Prin urmare, ideea «ce am crezut că ştiam» a venit prin filiera marilor figuri, autorităţi epistemice ale culturii noastre. Primul este Voltaire, mortal ca scriitor, un geniu. La fel este Edward Gibbon, cel care continuă marea calomnie împotriva Bizanţului, un om care era foarte învăţat, care a lucrat pe surse primare dar care a demonstrat teza că Imperiul Roman a fost ucis de două lucruri: creştinism şi de «grecii degeneraţi»”

„ Toate sursele sunt la vedere”

Există o cunoaştere ezoterică la care cine are acces, spune Patapievici, poate demonta lucrurile false pe care le primeşte de la oameni ca Voltaire, Gibbon şi programele de învăţământ care au funcţionat până în secolul XX. „Totul e la vedere în cultură. Toate sursele sunt la vedere. Dar lucrul care mă fascinează este că, fiind de perfectă bună-credinţă îmbrăţişăm lucruri care sunt false. Şi informaţia care demontează acest lucru este la îndemână, nu este ascunsă. Doar că îl credem pe acesta. De ce? Răspunsul este: pentru că Occidentul are autoritate. Occidentul are autoritatea civilizaţiei şi el a crescut o cultură critică pe care se bazează istoriografia modernă”.

După două ore, conferinţa s-a încheiat cu „cea mai gogonată minciună care este legenda neagră a capitalismului”, şi spune Patapievici, cele prezentate nu sunt singurele „lucruri care sunt crezute de toată lumea sau de majorităţi, cu bună-intenţie de oameni de bună credinţă, în condiţiile în care cunoaşterea este la dispoziţie. Şi cu toate astea, mari falsuri sunt în circulaţie”.

Evenimentul a fost organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Universitatea din Oradea și Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, şi a fost moderat de către prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituţiei muzeale.