Japonia se află în Cercul de foc al Pacificului, o zonă care concentrează majoritatea cutremurelor de pământ şi a erupţiilor vulcanice de pe Pământ. Dar japonezii sunt mereu în gardă. Se antrenează începând din grădiniţă şi din şcoală, şi fac nenumărate exerciţii de simulare a unui cutremur. Ei sunt obişnuiţi cu ideea că la un moment dat se vor confrunta cu mişcări seismice, şi ştiu ce au de făcut.

La finele săptămânii trecute, a avut loc în regiunea Hokkaido, un cutremur de 6.7 grade pe scara Richter, care s-a soldat cu cel puțin 16 persoane decedate, alte 26 fiind date dispărute și 300 rănite, conform BBC. În urma seismului nu a fost emisă o alertă de tsunami. Cutremurul a provocat alunecări de teren în mai multe zone, iar aproape trei milioane de gospodării din Hokkaido au rămas temporar fără curent electric. Au fost anulate toate zborurile de pe aeroportul Hokkaido, iar transportul feroviar a fost oprit. Şi serviciul de transport public și-a oprit activitatea și școlile din zonă au fost închise. Acum, după patru zile, s-a reluat activitatea, s-au redeschis şcolile, dar în multe zone infrastructura e distrusă şi se ajunge greu, inclusiv pentru a aproviziona cu alimente populaţia.

Hagiwara Ramona, orădeanca stabilită acum 15 ani în Japonia, locuieşte în oraşul Kutchan din Hokkaido, la poalele Muntelui Yotei. Este căsătorită cu Hagiwara Keisuke şi are trei băieţi: Tenri (13 ani), Yuan (10 ani) şi Alen (3 ani). Ramona este cadru didactic de sprijin la Şcoala Gimnazială din Kutchan. După 15 ani s-a obişnuit cu ideea că trebuie să trăiască sub ameninţarea cutremurelor sau a inundaţiilor. Ramona spune că datorită calamităţilor naturale care sunt la ordinea zilei în Japonia, japonezii au un sistem de organizare foarte bine dezvoltat care funcţionează extraordinar şi sunt un exemplu demn de urmat pentru întreaga lume.

„Suntem bine. Nu am avut curent 24 de ore şi ne-a zguduit foarte tare cutremurul. Am crezut că se dărâmă casa. Acum, însă, nu sunt produse alimentare în magazine, sunt doar rafturi goale… ca în vremea comunistă. Eu sunt obişnuită… Doar cu frigiderul şi congelatorul am avut bătaie de cap, în rest am fost ca în camping, cu lumină de la frontale şi alte lămpi outdoor. Am gătit cu gaz şi am avut apă! Deci nu am avut mari probleme”, spune Ramona.

Pregătiţi de evacuare

Copiii au mers deja la şcoală şi gradiniţă. „Ei se tot mira când e cutremur, dar sunt învăţaţi de mici cum să se comporte în caz de calamităţi. Fac la şcoală şi la grădiniţă tot felul de exerciţi şi se ascund repede sub masă, sub birou. La grădiniţă, de la cutremur, zilnic dorm de amiază cu hainele pe ei şi cu şosetele în picioare ca să poată ieşi în orice moment. S-a prezis că va mai veni un cutremur mare săptămâna asta, aşa că zilele acestea toata lumea e precaută”, explică orădeanca.

Soţul ei, Keisuke, a plecat în localitatea Abira cho pentru a o ajuta pe mama lui. La ea, totul e distrus în casă: pe jos, mobila, vasele. Pur şi simplu nu ai pe unde să calci. Uşa casei nu se deschide pentru că s-a înclinat foarte tare. Mama soacră a trebuit să iasă pe geam. Acum stă peste noapte într-un centru pentru refugiaţi, iar ziua merge să mai scoată lucruri din casă. S-a detaşat hornul şi printr-o parte din tavan se vede cerul. Provizoriu a acoperit cu o folie ca să nu plouă în casă. „Soţul meu, Keisuke, a plecat la ea ca să o ajute. Doarme noaptea în maşină, nu are de unde cumpăra de mâncare pentru că nu e nimic în magazine. Unele drumuri sunt blocate, şi ca să ajungă la soacra mea a mers tot pe ocolite”, povesteşte Ramona.

Japonia a demonstrat că ştie cum să facă faţa unui cutremur. Mulţi oameni au reuşit să iasă de sub dărâmături pentru că au învăţat cum, au învăţat tehnici de supravieţuire. Spaima e teribilă, atacurile de panică sunt frecvente, dar ştiu ce au de făcut. Şi săptămâna aceasta sunt din nou în gardă.