Într-o atmosferă de mare sărbătoare, miercuri, la Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, s-au dezvelit două plăci comemorative dedicate Centenarului şi semnatarilor Declaraţiei de la Oradea, elaborate în 12 octombrie 1918. Plăcile au fost dezvelite de către Ioan Mihaiu, prefectul judeţului Bihor, Ioan Mang, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, şi Lucian Silaghi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor. Pe plăcile comemortive sunt înscrise cu litere aurii numele: Aurel Lazăr, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Ioan Ciordaş, Gheorghe Crişan, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Sever Dan, Gheorghe Popovici.

https://www.youtube.com/watch?v=f01IHljiWYQ

După dezvelire şi slujba de sfinţire a plăcilor comemorative s-au rostit alocuţiuni oficiale. Primul a fost prefectul Ioan Mihaiu: „Celebrul sociolog francez Gustave Le Bon spunea că «istoria unui popor nu depinde de instituţiile sale, ci de caracterul său». În această zi comemorăm cu profundă recunoştinţă oameni şi fapte care au determinat un curs al istoriei acestui oraş, al acestei regiuni, care ne conferă nouă şansa de a fi parte a unei naţiuni independente, libere să-şi croiască soarta şi viitorul”. Vice-preşedintele consiliului judeţean Bihor, Ioan Mang, a precizat că acest eveniment se înscrie într-o serie de evenimente care marchează Centenarul în tot judeţul Bihor, cu scopul de a-i omagia pe cei care au contribuit la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Bătălie diplomatică

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, a mărturisit că atunci când a gândit acest proiect al plăcilor comemorative nu şi-a dat seama ce impact emoţional va putea să aibă evenimentul în fiecare localitate din judeţul Bihor. „Cele două plăci consacră pentru comunitate numele celor care acum 100 de ani au fost în această casă, într-o şedinţă relativ conspirativă în faţa unei instituţii care era a statului maghiar, şi au decis să redacteze un act care apoi să fie citit în parlamentul de la Budapesta. Actul a fost unul tranşant, unul prin care s-a decis fără echivoc că drumul nostru de acum înainte este pentru a ne despărţi de imperiul austro-ungar şi de a ne uni cu regatul României. Iată de ce este importantă casa «Aurel Lazăr», iată de ce este important să conştientizăm că Oradea a fost un centru fundamental al luptei românilor pentru drepturi”.

Evocarea evenimentului a fost făcută de către directorul Şcolii Doctorale la Universitatea „Babeş-Bolyai”, prof univ. dr. Ioan Cârja: „În fiecare an, când se apropie ziua de 1 Decembrie, vorbim cu bucurie şi cu drag despre Marea Unire, despre Declaraţia de la Oradea din 12 octombrie 1918, despre Aurel Lazăr, despre Iuliu Maniu, despre Alexandru Vaida Voievod, ca şi despre Ionel Brătianu, regele Ferdinand I, întregitorul de ţară, aceste personalităţi care au finalizat marele proiect naţional al unirii tuturor românilor. Pentru fiecare dintre noi, acest lucru are o rezonanţă specială.

Îmi place să-l îndemn pe fiecare român, la ceas aniversar, să se uite peste harta României Mari, care era, potrivit unor exprimări din epocă, un veritabil imperiu daco-român, dacă ţinem seama de faptul că ţara, care s-a născut în urma evoluţiilor începute prin declaraţia de la Oradea, se întindea de la Hotin şi Soroca până la Jimbolia, cu litoral de la Cetatea Albă până la Balcic, întrunind în interiorul graniţelor sale marea majoritate a blocului etnic românesc”. Ioan Cârja a încadrat momentul 1 Decembrie 1918 în contextul politic european, precizând că evoluţiile speciale din toamna anului 1918, la fel ca şi bătălia diplomatică importantă care s-a dat la Conferinţa de pace din anii 1919-1920, sugerează că avem de-a face cu o elită care este un exemplu pentru noi, şi care ne transmite peste timp o moştenire de care trebuie să avem grijă şi să o transmitem mai departe.

Lanţ uman

După depunerile de coroane şi defilarea detaşamentului de onoare al Garnizoanei Oradea, elevii de la Liceul „Aurel Lazăr” au făcut un lanţ uman, de la Muzeul „Aurel Lazăr” până la statuia lui Aurel Lazăr, dând din mână în mână o copie a Declaraţiei de Independenţă de la Oradea. Fiecare elev a primit din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor o broşură cu versurile Imnului României şi a mai multor cântece patriotice.

Cu aceeaşi ocazie s-a vernisat şi expoziţia dedicată Centenarului României Mari, intitulată „Bihorul… la spargerea lumii” (12 octombrie 1918 – 20 aprilie 1919). Noua expoziţie este o expoziţie datorată unui colectiv de specialişti ai Muzeului Ţării Crişurilor şi reprezintă de asemenea efortul colaborării mai multor instituţii: Muzeul Ţării Crişurilor, Consiliul Judeţean, Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia, Muzeul Militar Naţional, Prefectura Judeţului Bihor şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor, Centrul Naţional al Cinematografiei, Arhiva Naţională de Filme, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice, Asociaţia „Aurel Lazăr” Oradea, care s-a constituit recent, şi Transglobus Art Services, care a realizat din punct de vedere estetic expoziţia. „Această expoziţie îi invită pe toţi orădenii, şi nu numai, să vină să cunoască istoria anului 1918. Este important să ştim să ne sărbătorim cu demnitate Centenarul Marii Uniri. O facem şi astăzi, în respectul tuturor”, a spus Aurel Chiriac.

„Se sparje o lume”

Expoziţia cuprinde două etape distincte din istoria Bihorului: una legată de toamna-iarna lui 1918 şi cea de-a doua de primăvara lui 1919. S-au pus în prim-plan documente şi mărturii ale unor participanţi, filme documentare inedite pentru acest spaţiu, s-a evidenţiat modul în care a fost organizat momentul 12 octombrie 1918, colaborarea din cadrul Consiliului Naţional al Românilor, perioada de alegere a delegaţilor la Marea Adunare de la Alba Iulia cu credenţionalele în copii, au fost expuse cele mai importante documente dedicate alegerilor delegaţilor, dar și momentul 1 Decembrie 1918, reflectat în presa locală din acea vreme, atât cea de limbă română cât şi cea de limbă maghiară. Al doilea segment al expoziţiei este dedicat primăverii anului 1919, când Bihorul a intrat sub administraţie românească după 20 aprilie 1919, evidenţiată prin imagini, filme, documente, montaje de fotografii.

Din partea colectivului care s-a ocupat de expoziţie a vorbit prof. univ. dr. Gabriel Moisa: „Genericul expoziţiei este unul cu totul deosebit. Undeva, în urmă cu 100 de ani, pe frontul italian, un soldat din Rieni şi-a dat viaţa, familia de acasă a aflat despre acest fapt, trupul neînsufleţit nu a mai fost adus niciodată acasă, însă familia din Rieni a considerat necesar şi obligatoriu din punct de vedere creştinesc să îi ridice o cruce în cimitirul satului, pe care a scris câteva cuvinte răscolitoare pentru noi, cei de astăzi. Adesea se spune că momentul 1918 a fost un moment aproape exclusiv realizat de elitele româneşti. Se vede din această expoziţie că lumea rurală era conectată la ceea ce se întâmpla în Europa, în timpul Primului Război Mondial, şi mai ales la finalul lui. Aceşti ţărani din Rieni, asemeni cu siguranţă multor altora din Transilvania, au înţeles faptul că în 1918 «se sparje o lume» – aşa cum scrie pe crucea de mormânt. Adică, avem parte de destrămarea imperiului austro-ungar şi de construirea unei alte lumi. Acest lucru am încercat să-l surprindem în această expoziţie”.

Din colectivul de muzeografi care s-a ocupat de realizarea expoziţiei au făcut parte: prof. univ. dr. Gabriel Moisa, dr. Petru Ardelean, doctoranzii Tiberiu Ciorba şi Cornelia Românaşu. „Bihorul… la spargerea lumii” este expoziţie permanentă la ceea ce putem acum numi „Muzeul Unirii”.