Imediat după ce au anuţat angajaţii despre închiderea fabricii de zahăr, proprietarii germani au început să caute în piaţă cumpărători pentru teren. Aceasta chiar dacă primele disponibilizări vor avea loc în martie. Se pare că prima ofertă a fost făcută Primăriei Oradea. Primarul Ilie Bolojan s-a mărginit doar să spună că „nu fac comentarii pe acest subiect ”, poziţie de înţeles atât timp cât nu există o înţelegere fermă între partenerii de discuţii. Chestionat dacă în strategia de dezvoltare a oraşului există o intenţie de a investi în zonă, Ilie Bolojan a confirmat că: „Primăria Oradea doreşte să acopere orice «pată albă » de pe harta oraşului. Aşa cum s-a întâmplat şi cu Sinteza…”. Fabrica de zahăr deţine în zona industrială a oraşului nu mai puţin de 354.000 mp de teren, dar şi alte utilităţi. Consultată de Jurnal Bihorean, Sorina Ciordaş, adminisratorul Hestia Imobiliare, a estimat că preţul dat de piaţă pentru un metru pătrat de teren aflat actualmente în proprietatea fabricii de zahăr este situat în plaja 35-50 euro. Un calcul simplu, alegând varianta preţului minim, arată că proprietarii fabricii de zahăr ar obţine pentru teren peste 12,3 milioane de euro. Anul trecut, Fabrica de zahăr a declarat o cifră de afaceri de 351,7 milioane lei şi pierderi de 28,6 milioane lei.

Decizia de a suprima activitatea fabricii de zahăr nu afectează doar familiile celor 200 de angajaţi disponibilizaţi. În pericol e pusă chiar economia judeţului.

Békési Csaba, directorul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor confirmă faptul că instituţia a fost notificată în vederea concedierii colective a 199 de oameni, proces care va avea loc în etape. Prima etapă a concedierilor va începe pe 6 martie 2018 şi se va finaliza în septembrie. Directorul AJOFM Bihor este optimist în ceea ce priveşte şansele ca oamenii disponibilizaţi să-şi găsească locuri de muncă. În acest sens, Békési Csaba spune că a avut deja contacte cu angajaţii şi i-a informat în ceea ce priveşte cursurile de formare profesională.

Mai greu îşi vor găsi locuri de muncă în domeniu cei care au avut activitate în domeniul chimiei. Pfeifer & Lange, acţionarii care au cumpărat şi fabricile de zahăr din Carei şi Arad, au început să vândă deja din activele societăţii, terenul deţinut fiind un adevărat business imobiliar estimat la peste 12 milioane de euro.

Reprezentanta firmei Hestia Imobiliare, Sorina Ciordaş explică faptul că există mai multe criterii pentru a evalua terenul fabricii de zahăr.

„Atuuri-le acestuia ar fi că are front la E 60, dar trebuie văzute şi celelalte fronturi ale terenului. Apoi, aici există şi o linie ferată uzinală, care e conecată la linia din Episcopia. Fiind vorba de un teren industrial, trebuie luat în calcul şi gradul de contamire, dar şi cine face ecologizarea”, spune Sorina Ciordaş.

Luând în calcul mai multe criterii, Sorina Ciordaş a estimat că preţul pieţei unui metru pătrat de teren la fabrica de zahăr e situat în plaja 35-50 euro. Pe lângă suprafaţa totală de teren de 354.000 mp, fabrica deţine o linie ferată uzinală, staţie de epurare a apei, staţie de pompare ape uzate, un cămin şi un restaurant- fosta cantină.

Există mai multe scenarii în ceea ce priveşte „viitorul ” fabricii, după ce tratativele cu producătorii din vestul ţării pentru achiziţionarea fabricii au eşuat. Conform sindicaliștilor, citaţi de presa centrală, interesul german în negocierile cu producătorii din vestul ţării era să-i forțeze să reducă prețul sfeclei, sub cel din țara lor. Cultivatorii români vindeau sfecla cu peste 500 de euro tona, în timp ce prețul aceleiași catități în Germania abia trecea de 300 de euro.

Vândută la fier vechi

Şeful Agriculturii Bihorene, Nicolae Hodişan este însă direct şi tranşant atunci când este rugat să facă o analiză în ceea ce priveşte implicaţiile închiderii fabricii de zahăr. Nicolae Hodişan cunoaşte bine culisele discuţiilor dintre nemţi şi producători, în condiţiile în care a încercat să aducă la masa negocierilor reprezentanţi ai statului. Concluzia lui Nicolae Hodişan e clară acum la finalul discuţiilor:

„Vor să vândă fabrica la fier vechi. Proprietarii fabricii au intenţionat să creeze un dezechilibru pe piaţa zahărului, astfel încât cererea să fie mai mare decât oferta şi să poată ridica preţul zahărului. Nu există nici o altă explicaţie pentru maniera în care au negociat vânzarea fabricii. Aceasta fiindcă producătorii au dorit să acceseze şi credit pentru a cumpăra fabrica. Nu e problemă că producătorii vor muri de foame. Ei se vor reprofila pe cultura mare. Implicaţiile ţin de faptul că aceşti producători au cumpărat utilaje, combine speciale pentru recoltat sfecla, combine care se amortizau în ani. Cu aceste combine nu poţi recolta grâu sau porumb. Impactul e apoi în pierderea subvenţiilor suplimentare la sfeclă.

Economia judeţului are de suferit. Pentru fabrica de zahăr se produceau 400.000 de tone de sfeclă. În Bihor existau 21 de producători de sfeclă. Cel mai mare este Sandor Darabont de la Biharia care cultiva 1.000 de ha cu sflecă din totalul de 2.500 ha cât se cultiva în Bihor. În tot vestul ţării, pentru Fabrica de zahăr de la Oradea se cultivau 7.000 ha de sfeclă. Chestiunea este că sfecla nu se cultivă pe suprafeţe mici. Şi nici o fabrică de zahăr nu se poate construi în curtea unui investitor. Când s-a închis o fabrică de lapte, nu a fost problemă. Am făcut unele mai mici, care produc 1.000- 2000 litri de lapte pe zi. Dar când închizi o fabrică de zahăr e aproape imposibil să mai deschizi alta. O fabrică de zahăr e un colos. O adevărată rafinărie”, explică Nicolae Hodişan.

[related-post post_id=”1960453″]