Într-o atmosferă de înălțare sufletească, ce a stat sub zodia frumosului și a sărbătorescului, și-au dat întâlnire tineri și vârstnici la o adevărată șezătoare, ce aduce aminte de satul tradițional din ținutul Răbăganilor. Aici a fost etalată o părticică din zestrea spirituală a acestor locuri, unde s-au născut cântecul, bocetul, dar și colinda. Atmosfera a fost animată, încă de la început, de către nană Mariță Hareu, care la o vârstă apreciabilă a venit să reînnoade puterea tradiției, să le demonstreze tinerilor ce se făcea pe vremuri în șezători: cum torceau fetele de măritat, ce cântece se cântau și cum feciorii furau fusele de la fete și le ascundeau, în schimbul unui sărut.
La loc de cinste în cadrul șezătorii a stat aleruitul colacului de către Ionuț Horalipa și colindele interpretate de Florina Morar Feier, Dalia Zbârcea, Florina-Maria Hele, Hellal Denis, Tica Denis, Macău Iasmina, Morar Nicolas, Andreea Birău și Ramona Birău. Au venit din Beiuș, special, pentru a fi părtașe la acțiunea etno-folclorică de la Răbăgani doamnele: Busuioc Lucia – învățătoare, Lucuța Elena și Petran Camelia, înflăcărate membre ale Asociației „Avram Iancu” din Beiuș, iar din Timișoara o fiică a satului, Voichița Moga. Participantele au colindat așa cum se colinda altădată prin Țara Beiușului. Momentele acestea, de un sublim aparte, au făcut intrarea în atmosfera magică a Sărbătorilor de iarnă și a Crăciunului.
Despre Sărbătorile de iarnă, și nu numai, a vorbit invitatul special al șezătorii, dr. Vasile Todinca, cercetător științific la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Acesta a arătat în cuvântul său că „universul care a dat naştere, i-a fost sortit plămădirii şi mai apoi extinderii cântatului și corindatului, a fost lumea satului, acea mirifică întindere ce reprezintă, încă, un imens depozit de spiritualitate, unde este adăpostită zestrea spirituală a ţăranului român, despre care Mircea Eliade spunea că prin excelenţă este o realitate încă vie”.
Cu același patos, profesorul Vasile Todinca a continuat, arătând că „această lume a satului este populată de oameni discreți şi tăcuți, de anonimi, care au fost în acelaşi timp truditori ai gliei, păstori, poeţi, textieri, scriitori, interpreţi, dansatori, povestitori etc.”. Șezătoarea s-a încheiat într-o atmosferă de sărbătoare, de regăsire a tradițiilor și de continuitate a acestora. Ar fi benefic ca asemenea acțiuni să devină o tradiție, un minunat prilej de întâlnire a tinerilor cu tradiția, cu moștenirea strămoșească.
Rodica Hele
Citiți principiile noastre de moderare aici!