Joi, 11 decembrie, ora 18.00, la Librăria-Cafenea Humanitas Oradea (Str. Armatei Române, nr. 1A) găzduită de Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” va avea loc o întâlnire-eveniment cu scriitorul Radu Paraschivescu, Mircea Pricăjan și Miron Beteg despre „În virtutea inepției. Nouă antologie de perle” și „Brățară pe glezna ta”, cele mai recente volume de Radu Paraschivescu. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.

„Mi-e dor de Oradea și de orădeni. N-am mai dat pe la ei de aproape doi ani și jumătate. E timpul unei noi întâlniri”, spune Radu Paraschivescu.

„În virtutea inepției. Nouă antologie de perle” a apărut Anul acesta la Editura Humanitas.

„Veți râde citind năstrușniciile din volum? Aşa e de dorit. Veţi trece de la amuzament la stupoare? Aşa e de presupus. Veţi reciti anumite pasaje, frecându-vă apoi mefient la ochi? Aşa e de aşteptat. Pe urmă însă, odată stins hohotul sau dispărut zâmbetul, probabil că vă veţi pune câteva întrebări despre celebrităţile zilei, eventual ale deceniului, fie ele din politică, afaceri, sport sau divertisment. Una dintre aceste întrebări priveşte dezinvoltura cu care apar aceşti oameni pe scenă. Distribuţia volumului e compusă din personaje care par operate de simţul ridicolului la o vârstă fragedă şi pentru care surfingul media pe valul popularităţii pare o condiţie indispensabilă de viaţă. Din acest punct de vedere, În virtutea inepţiei nu e doar un catalog de prostioare şi aberaţii, ci şi o dovadă a nivelului tot mai scăzut al discursului public. Ba poate chiar a felului în care ni se anemiază şi nouă exigenţa”, se arată în prezentarea cărţii.

„Brățară pe glezna ta” a apărut anul trecut tot la Editura Humanitas. Este cartea cea mai vândută de Humanitas la Târgul de carte Gaudeamus 2024.

„Filip e om de televiziune, Sonia e scriitoare. Cei doi îşi trăiesc o vreme iubirea prin scrisori. Fiecare scrisoare a lui către ea e deschisă de un vers dintr-o piesă pop, rock sau de muzică uşoară. Fiecare răspuns al ei e prefaţat de un citat dintr-o carte. El străbate Europa şi revede locuri dragi, ea rămâne acasă şi lucrează la un nou roman.

Geografia tandreţei prinde toate formele de relief într-un dans epistolar pe care nimic nu pare să-l poată întrerupe. Asta până când neprevăzutul dă buzna şi schimbă decorul. Ce începuse ca o sărbătoare a culorilor, a gândurilor şi a trăirilor continuă ca străbatere a unei Sahare personale. O Sahară în care e ger şi întuneric în toiul zilei. Un deşert prin care pasul devine şovăielnic, iar amintirile ard. Un pustiu fără orizont, fără lacrimi şi fără sfârşit. La capăt de drum se trage cortina. Poate peste un pat dintr-o rezervă de spital. Poate peste o viaţă în care nu poţi grăbi durerea. Sau poate peste nişte speranţe năruite de o furtună a sorţii”.