La Casa Darvas – La Roche s-a deschis o expoziţie de artă contemporană şi modernă, intitulată „Casa cu nări aurii”, într-un parteneriat între Fundaţia Art Encounters şi Oradea Heritage. Vernisajul expoziției a avut loc vineri, 7 noiembrie, în prezența curatorilor Diana Marincu și Mihai Toth, dar și a fondatorului Art Encounters, Ovidiu Șandor.

Alexandru Chira, directorul executiv Oradea Heritage, a precizat în deschiderea evenimentului că aceasta este prima expoziţie pe care Oradea Heritage o organizează împreună cu Fundaţia Art Encounters.

„Mă bucur foarte tare că în această seară alături de mine este Ovidiu Şandor, fondatorul şi preşedintele Art Encounters, şi unul dintre cei mai importanţi colecţionari de artă contemporană din zona noastră a Europei. Diana Marincu și Mihai Toth sunt curatorii acestei expoziţii. Art Encounters este una dintre entităţile cele mai active din sfera artei contemporane din România, şi chiar dincolo de graniţe, cu sute de expoziţii şi evenimente pe care le-au realizat în ultimii zece ani, inclusiv şcoală curatorială, rezidenţe creative. Toate acestea pentru mine au reprezentat premise bune pentru a lansa propunerea de a veni cu inserţii din colecţia lui Ovidiu în spaţiile Oradea Heritage, şi mi-am dorit ca prima inserţie de acest gen să fie în Casa Darvas”, a spus Alexandru Chira.

Pentru prima dată de la inaugurarea Casei Darvas-La Roche după reabilitare s-a folosit aproape fiecare încăpere deschisă publicului pentru a expune opere importante ale unor artişti care au marcat istoria artei româneşti şi internaţionale, de la Victor Brauner, Geta Brătescu, Ion Țuculescu, Tristan Tzara sau Magdalena Abakanowicz, la artiști contemporani precum Adrian Ghenie, Apparatus 22, Andra Ursuța, Ciprian Mureșan, Ioana Nemeș sau Alex Mirutziu. Expoziţia va fi deschisă până în 21 februarie.

„Proiectul pilot pe care îl avem cu Art Encounters este mult mai amplu decât această expoziţie. Atât Oradea Heritage cât şi Art Encounters doresc să îşi concentreze activitatea în special pe zona educativă. De aceea o parte din acest proiect se adresează unui program educaţional care este destinat studenţilor orădeni şi publicului larg. Am şi făcut primi doi paşi în acest sens cu o prelegere care a avut loc luni la Universitatea din Oradea, la Facultatea de Arte, Departamentul Arte Vizuale, iar Ovidiu a ţinut astăzi un dialog despre colecţionism”, a precizat Alexandru Chira menţionând că acest program este prevăzut pentru o perioadă foarte lungă de timp.

O altă direcţie a proiectului este de a primi recomandări din expertiza specialiştilor Fundaţiei Art Encounters pentru ce ar trebui să facă Oradea Heritage pentru a susţine la nivel local şi regional zona de artă contemporană. Acest proiect îşi propune, de asemenea, să pună şi altfel în evidenţă obiectivele turistice Oradea Heritage, având deja planuri pentru anul 2026.

Arta contemporană, în prim-plan

Diana Marincu a considerat acest proiect o şansă pentru Fundaţia Art Encounters de a se manifesta într-un alt context decât Timişoara, unde a activat în cea mai mare parte a timpului. Curatorul a mulţumit şi Simonei Giura, care a recomandat Art Encounters şi a creat legăturile cu Oradea Heritage, dar şi Facultăţii de Arte din Oradea pentru găzduirea evenimentelor pe care le vor propune în cadrul proiectului.

„Pentru noi este foarte important ce avem astăzi, aici, pentru că expoziţia de faţă este o oportunitate să ne deschidem către un alt public, să vedem cum interacţionează lucrările de artă contemporană cu moştenirea istorică a acestei case”, a subliniat Diana Marincu.

Curatoarea a dezvăluit că titlul expoziţiei „Casa cu nări aurii” este extras din video-ul care rulează în expoziţie şi este o reîntoarcere la strategiile dadaiste, „la încărcătura pe care haosul controlat îl poate avea”. De fapt sunt nişte versuri care au rezultat la întâmplare prin poziţionarea, la întâmplare, a cuvintelor extrase din Biblie de către Ciprian Mureşan, conducând la acest titlu „La maison aux narines dorées” (Casa cu nări aurii).

„Mi s-a părut că este o referinţă foarte frumoasă legată de spaţiul în care ne aflăm şi că ne şi trimite într-o zonă care leagă destul de firesc avangardele istorice cu arta contemporană, aşa cum se întâmplă şi în colecţia lui Ovidiu Şandor”, a încheiat curatorul.

Ovidiu Şandor a felicitat administraţia orădeană pentru că a înţeles că în dezvoltarea oraşului din punct de vedere turistic, cultura trebuie să ocupe un loc important.

„Felicit Oradea că are o administraţie care înţelege foarte bine două lucruri. Înţelege o dată că într-un oraş care vrea să se dezvolte turistic, cultura e o componentă foarte importantă de creştere a activităţii, care înţelege în acelaşi timp că pentru asta trebuie dezvoltată şi scena locală. Chiar dacă ne-au invitat acum pe noi să facem câteva proiecte , discuţia a fost de la început şi de a vedea cum poate fi încurajată scena de artă contemporană să se dezvolte şi să se facă auzită. Cred că e una dintre puţinele administraţii din România care au astfel de viziuni cu privire la arta contemporană. Ne onorează invitaţia, mai ales că eu sunt bihorean, şi Oradea e un loc special pentru mine. Acest dialog în Casa Darvas mi se pare foarte interesant cu cele câteva lucrări alese de curatori şi aşezate aici. Sper să surprindă, sper să nască întrebări, sper să nască discuţii. Sper să contiunăm colaborarea şi să vedem cât mai multă artă contemporană la Oradea, în varii forme şi varii contexte”, a precizat Ovidiu Şandor.

Tânărul curator Mihai Toth a dorit să vadă acest scenariu al expoziţiei ca pe o intersecţie de spaţii: spaţiul istoric al casei, spaţiul artei, şi spaţiul intim al fiecărui privitor.

„Mie mi se pare că timpul acesta de discurs curatorial împacă şi pune laolaltă toate aceste valenţe ale spaţiului. Noi am gândit un trio conceptual. Expoziţia poate fi văzută şi ca un discurs împărţit pe trei capitole: realismul magic – o serie de lucrări pornind de la Ioana Nemeş, fantoma identitară – un registru extrem de palpitant introdus într-o serie de lucrări începând cu Andra Ursuţa, şi ultimul capitol, critica instituţională – punctată foarte frumos de Andrei Pepelea. E un scenariu care implică şi o perspectivă emoţională, poetică, dar şi analitică asupra istoriei şi a memoriei”, a spus curatorul, precizând că expoziţia a încercat să înglobeze mai multe sutilităţi ale contextului cultural Oradea.

Vernisajul s-a încheiat cu un tur al casei în care curatorii au dezvăluit vizitatorilor conexiunile din spatele expoziţiei „Casa cu nări aurii”.

Colecţionismul, ca o călătorie

Înainte de vernisaj, Ovidiu Şandor a intrat în dialog cu cei doi curatori, discuţia având ca temă colecţionismul. Acest dialog a fost şi un prim pas spre activitatea educaţională, în colaborarea cu Universitatea Oradea, cu Facultatea de Arte, Departamentul Arte Vizuale. De altfel, la eveniment au fost prezenţi decanul Facultăţii de Arte, conf. univ. dr. Corina Andor şi directorul Departamentului Arte Vizuale, conf.univ.dr. Teofil Știop. Au mai participat la întâlnire artista şi scenografa Vioara Bara, preşedintele Filialei Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), criticul şi istoricul de artă Ramona Novicov şi mulţi artişti plastici orădeni, printre care recent premiatul UAP, Turdor Frâncu, scultorul Deák Árpád sau dr. Ioan Augustin Pop.

Scopul discuţiei a fost, printre altele de a vedea cum o colecţie particulară de sute de piese, din care o bună parte este găzduită de o casă privată, şi-a găsit acum o altă casă în care să fie văzută, în contextul în care o expoziţie o vezi mai ales într-un muzeu cu un spaţiu neutru, şi care este diferenţa.

Ovidiu Şandor este doctor în computer science din 2010, obţinând acest titlu de la Royal Institute of Technology din Stockholm, antreprenor cunoscut pentru proiectele sale imobiliare, multe dintre ele premiate la nivel naţional şi internaţional. În context cultural, Ovidiu Şandor este cunoscut în primul rând pentru contribuţia pe care a adus-o artei contemporane din România. Este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei Art Encounters dar şi membru în comitetele de achiziții de la Muzeele Tate din Londra și Pompidou din Paris.

Ovidiu Şandor a explicat mai întâi cum a început colecţia sa, cu gravuri reprezentând hărţi, subliniind că mulţi colecţionari pornesc de la un perete gol sau de la o casă recent amenajată. După primele achiziţii, câţiva galerişti l-au convins că nu arta clasică sau modernă e cea care îl interesează, ci arta contemporană, care este arta ce problematizează ceea ce ne înconjoară.

Orice colecţionar rezonabil, spune Ovidiu Şandor, recunoaşte că la început nu cunoaşte mare lucru.

„Mie îmi place să gândesc ceea ce fac ca pe o călătorie, pe de o parte în lumea artei – cu acele căutări de a întâlni arta, artiştii, curatorii, oameni care scriu şi vorbesc despre artă, fie că mergi într-un muzeu, fie că mergi într-o galerie sau în atelierul unui artist, şi de cealaltă parte e şi o formă de călătorie interioară. Cred că o parte din curiozitatea pe care arta mi-o stârneşte e de a înţelege mai bine de unde venim, cine suntem (eu, comunitatea, oraşul, ţara, planeta), şi scenarii de încotro ne îndreptăm. Mai ales în cadrul României, în care eu, în şcoală, am învăţat o istorie evident filtrată şi ajustată pe nişte calapoade ale propagandei comuniste, şi din păcate, după ’89, nimeni nu a mai depus efortul de a ne a ne învăţa ce din ceea ce am învăţat este corect şi ce este greşti. Cred că a colecţiona artă contemporană dinainte de ’89 – arta anilor ’60-’70, dar şi a anilor ’20-’30 – e şi o modalitate de a înţelege mai bine ce se întâmpla atunci şi ce contexte existau atunci, privind, desigur, prin ochiul foarte subiectiv al artistului.”

Colecţionarul, un jucător important

E important ca atunci când îţi doreşti să colecţionezi, mai întâi să îţi cumperi albume de artă, şi nu atât pentru a citi textele cât pentru a te uita atent la imagini pentru a descoperi ce îţi place. Ochiul, spune colecţionarul, e ca un muşchi vizual, pe care cu cât îl antrenezi, el recunoaşte mai uşor calitatea artistică.

Procesul de a colecţiona, pentru Ovidiu Şandor are trei etape. În primul rând e important ca lucrarea să îi trezească o emoţie, un gând, o întrebare, să existe o primă impresie, pentru că arta este de fapt ceea ce se întâmplă între lucrare şi privitor. Pasul doi este unul analitic. Dacă nu cunoaşte artistul, se informează despre activitatea acestuia, iar dacă îl cunoaşte dar nu ştie foarte bine contextul lucrării în opera acestuia, citeşte despre acest lucru. Iar apoi se pune întrebarea dacă lucrarea respectivă ar adăuga ceva la colecţia sa, conectându-se cu celelalte lucrări sau continuând un fir al poveştii colecţiei. În final, este şi componenta financiară. A colecţiona este şi o formă de tezaurizare, pentru că o artă de calitate, teoretic, îşi va păstra în timp şi valoarea financiară, spune colecţionarul.

„Colecţionarul privat care cumpără dintr-o galerie, sprijină programul galeriei, sprijină artistul, ajută artistul să publice un catalog, face o fundaţie care organizează expoziţii în care artişti pot deveni vizibili. Colecţionarul are şi acest rol – prin gestul de a colecţiona, şi nu doar prin acel gest – de a aduce dinamică în ecosistem. E un jucător important, şi vedem că orice spocietate avansată are un istoric al colecţionarilor, al colecţiilor private, care de multe ori ajung să devină colecţii instituţionale, fie în muzee publice, fie în muzee particulare, fundaţii sau galerii”, a concluzionat Ovidiu Şandor.