Unul dintre cei mai valoroși actori din România, Mircea Andreescu, va juca pe scena de la Sala Arcadia în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Oradea (FITO).

Actorul s-a născut la Suceava, la 30 decembrie 1939, dar a copilărit la Oradea, absolvind Liceul „Emanuil Gojdu”, promoţia 1956. Multe amintiri îl leagă de Oradea. Mai întâi oamenii. A cunoscut-o pe poeta Ana Blandiana, pe scriitorul D.R. Popescu sau pe tânărul regizor Dan Alecsandrescu, cu care se şi pregăteşte pentru teatru. A văzut spectacolele noii secţii române a Teatrului de Stat Oradea, cum ar fi „O scrisoare pierdută” – premiera care aniversa teatrul românesc la Oradea, sau spectacolul „Ciocârlia” – un valoros spectacol realizat de tânărul pe atunci regizor Radu Penciulescu.

În 1960 a plecat de la Oradea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1963, la clasa prof. A. Pop Marţian ca şef de promoţie, o promoție de aur cu: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Mariana Mihuț, Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache.

[eadvert]

Pe scenă şi pe marele ecran

A ajuns la Brașov, la Teatrul Dramatic, unde a rămas până la pensie. Pe scena teatrului brașovean a interpretat aproape toate rolurile principale din piesele clasice și contemporane, jucând cu seriozitate, dăruire, sensibilitate şi un respect enorm pentru scenă și public. A jucat Shakespeare, Moliere, Durrennmatt, Bulgakov, Caragiale, De Filippo, Beckett, Arthur Miller, Edward Albee, Peter Shaffer, Mihail Sebastian, Matei Vișniec…

Criticul Alex Leo Șerban spunea despre rolul jucat în „Arthur osânditul” de Matei Vișniec: „Revelația acestui spectacol este Mircea Andreescu, absolut remarcabil”. Despre rolul Amoroso din spectacolul „Filumena Marturano”, criticul Ion Parhon puncta: „Impresionează virtuozitatea comică și tinerețea unui senior al teatrului brașovean, admirabilul actor Mircea Andreescu”, iar publicistul Nicolae Prelipceanu spunea despre rolul jucat în „Angajare de clovn” de Matei Vișniec: „Mircea Andreescu este un actor complex, interiorizat, exteriorizând-și stările deopotrivă de convingător”. De-a lungul carierei, a fost invitat să joace şi în alte teatre, cum ar fi: Teatrul Național din București, Teatrul Mic sau Teatrul Nottara.

În anul 1977, debutează pe marele ecran în comedia „Iarna bobocilor”, în regia lui Mircea Moldovan, alături de Draga Olteanu-Matei și Marin Moraru. Au urmat filme precum: „A fost sau n-a fost ” în regia lui Corneliu Porumboiu – film recompensat cu Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, ediția din 2006, „Vulcanul stins” (regia George Cornea), „Senatorul melcilor (regia Mircea Daneliuc), „Medalia de onoare” (regia Călin Peter Netzer), „Pas în doi” (regia Dan Piţa), „Cardinalul” (regia Nicolae Mărgineanu) sau „După 40 de zile” (regia Andrei Gruzsniczki).

Criticul de teatru Constantin Paraschivescu a lansat în 2005 volumul „La porţile ficţiunii cu Mircea Andreescu”, o carte dedicată carierei actorului. În 2021, Mircea Andreescu a lansat cartea de memorii teatrale intitulată „Culise”, un jurnal în care povestește viața sa de actor la Braşov, cu bune și cu rele. A primit în 2010 Premiul UNITER pentru întreaga activitate iar anul acesta Premiul pentru întreaga carieră la Gala Premiilor GOPO.

„Nunzio” de Spiro Scimone

În cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Oradea va juca alături de Ion Grosu în „Nunzio” de Spiro Scimone, un spectacol ARCUB înscris în concurs în cadrul Festivalului de Teatru Scurt. Regizat de Alina Hiristea, spectacolul este „Un dialog tulburător a doi oameni complet diferiți, într-un echilibru precar, dar cu un final imprevizibil. O piesă în care cei doi actori excepționali oferă un recital de neuitat. Nimic nu lipsește acestei piese tragi-comice, cumva ca viața însăși, cu suișuri și coborâșuri, cu negru mult și ici colo cu câte o mică pată albă: speranța”, scrie criticul de teatru Elisabeta Pop.

Înainte de a-l admira jucând pe scena orădeană în „Nunzio” marți, 6 iunie, de la ora 20:00, la Sala Arcadia, actorul Mircea Andreescu ne-a împărtăşit câteva amintiri şi gânduri.

– Ce amintiri frumoase aveţi legate de Liceul „Emanuil Gojdu” şi de Oradea?

Mircea Andreescu: Am amintitri foarte multe legate de Oradea. Am ajuns aici când aveam 4 ani. Am locuit în gară, într-o clădire care arată foarte rău acum, are niște locomotive în faţă. Am locuit câtiva ani, până când familia mea s-a destrămat. Din această cauză nu am dus-o foarte bine mulţi ani. Uneori, ca să am parte de căldură, mă lăsau la liceu. Am fost unul dintre liceenii cei mai slabi pentru că nu aveam unde să învăţ. În 1955 s-a finalizat secţia română a teatrului, unde am învăţat să fac figuraţie şi roluri mai mici. În vară am început pregătiri pentru facultatea de teatru, cu regizorul Dan Alecsandrescu, Dumnezeu să-l odihnească. Amintirile plăcute sunt pentru oamenii de acolo. Am avut niște prieteni pe care nu încetez sa îi pomenesc și acum în Braşov, unde nu am reuşit să îmi fac prieteni de aceeași calitate ca a celor din Oradea. De exemplu, Alexandru Pop, care mi-a fost coleg de promoție și care m-a inițiat în câteva taine despre care scrie cărţi. Aşa că mă întorc întotdeauna cu mare plăcere la Oradea. Am încă o soră acolo, nepoţi, strănepoţi. E greu să mă despart de Oradea, tot timpul mă întorc cu mare drag şi mare interes.

– Cu ce gânduri vă reîntoarceţi pe scena Teatrului Regina Maria?

Mircea Andreescu: Am mai fost pe scena orădeană doar de două ori, mi se pare, cu spectacolul „Birlic” şi altădată cu un spectacol în festivalul de teatru. Vin să văd cam ce nivel de înţelegere are publicul orădean.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră spectacolul Nunzio?

Mircea Andreescu: Am lucrat o viaţă întreagă şi niciodată nu am fost întrebat ce rol aş vrea să joc. Tot timpul mi s-au dat roluri, și am fost distribuit foarte mult în cea mai mare parte a activităţii mele, dar rolurile au fost neinteresante. Acum, la ARCUB, la doamna directoare Mihaela Pană am găsit o înțelegere mare pe care nu am găsit-o la Braşov: să joc roul Nunzio. Un rol pe care l-am jucat aşa cum am învăţat eu s[ fac teatru. După părerea mea, sunt cei care rostesc cu mai puţină eleganţă replici și sunt interpreţii de roluri. Eu vreau să fiu interpret, să reuşesc să trec rolul pe care îl interpretez și prin simţirea mea, gândul meu, mijloacele mele, aşa cum am învăţat în facultate de la niște profesori foarte pricepuţi, cum a fost Octavian Cotescu.

Acolo am avut colegi foarte buni, ca Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Ovidiu Iuliu Moldovan. Din păcate, ne împuţinăm cei din generaţia mea. Fiind alegerea mea, l-am interpretat cu drag şi însoţit de regizoarea Alina Hiristea și de colegul Ion Grosu, care este actor la Teatrul Nottara, am reușit să facem un spectacol foarte cald.

În Bucureşti nu prea are spectatori, dar cei care vin pleacă copleşiţi de ce au văzut. La un spectacol a venit în culise Mitică Popescu şi mi-a spus: „Măi Mircea, eu te cunoşteam pe tine, dar chiar m-ai dat peste cap”. Avea să moară peste o lună, Dumnezeu să îl odihnească. Și el făcea parte din promoţia ’64-’66.