Salariile din cultură nu sunt o sinecură. Aşa că şi cel mai în vogă actor orădean face ce ştie mai bine, pentru a putea rămâne cu familia în oraşul care l-a adoptat. Richard Balint nu face nazuri, pleacă la Bucureşti să joace „într-o reclamă” şi îşi pune vocea la bătaie, ca şi alţi actori orădeni, la subtitrările de desene animate. Bineînţeles, preferă rolurile de teatru, răsplătite fie cu aplauze însufleţite, fie cu premii. Are şi o dorinţă pe plan profesional, să împletească un rol actoricesc cu pasiunea lui de-o viaţă: muzica heavymetal.
Care rol te-a incitat mai mult, psihiatrul din „Equus” sau Hilbert din „În curând vine timpul”?
Richard Balint: Ambele. Sunt roluri diametral opuse… şi în general sunt incitat de orice rol aş face, pentru că, la urma urmei, asta mi-e meseria.
L-ai văzut jucând în „Cloaca” pe Alexandru Pavel, actorul cu care ai împărţit premiul mare la OSTIF 2012?
Richard Balint: Nu-l cunosc personal pe Alexandru Pavel şi n-am apucat să văd spectacolul „Cloaca” dar sunt sigur că nu a primit premiul pe ochi frumoşi, cum ar zice maică-mea…
Nu e un precedent „periculos” că nu s-a acordat un premiul pentru cea mai bună piesă a festivalului? Poate la ediţia viitoare nu se mai acordă premiul pentru cea mai bună actriţă sau cel mai bun actor…
Richard Balint: A fost o scăpare a juriului de neînţeles dar nu cunosc detalii de culise, aşa că mă abţin de la comentarii.
Ca rocker pur-sânge, ai juca din inimă rolul unui manelist?
Richard Balint: Da, aş putea juca un rol de manelist, mai ales că am cântat aşa ceva, în tinereţe, la nunţi. Practic, cu banii făcuţi din manele mi-am cumpărat ce-mi trebuia pentru a cânta metale…
Ai văzut o reprezentaţie „Sex, Drugs and Rock’n Roll”? Ţi-ai dori să joci în ea sau în alt rol de rocker?
Richard Balint: Da, mi-aş dori să fac o operă rock cu o trupă live pe scenă…
Tot ca rocker „înrăit”, ai mărturisit într-un interviu că nu eşti un fan al bisericilor. Ai putea intra pe scenă în pielea unui preot adevărat, nu a unuia gen Popa Pripici din O scrisoare pierdută?
Richard Balint: Cele mai uşoare roluri sunt cele în care interpretezi un personaj negativ. Aşadar aş putea interpreta cu uşurinţă un preot de genul „fă ce spune popa, nu ce face popa”. Şi chiar am interpretat sub bagheta regizorală a maestrului Andrei Şerban rolul părintelui Corogeanu, la Teatrul «La Mama» din New York, şi rolul Episcopului, la Teatrul Odeon din Bucureşti în spectacolul «Spovedanie la Tanacu» inspirat dintr-un foarte mediatizat caz de exorcism sfârşit tragic într-o mănăstire din Moldova.
În teatru, deseori orgoliile sunt mari. Nu te înţeapă uneori ceilalţi actori orădeni talentaţi: „Măi, Richard, prea iei tu toate rolurile principale?”
Richard Balint: Am auzit vorbe dar nimeni nu mi-a spus aşa ceva în faţă… Oricum aşa ceva nu-mi poate spune un actor talentat, care vrea să muncească şi care îşi cunoaşte propria valoare. Nu există roluri mici în teatru ci doar actori mici. În plus, nu mă interesează frustrările nimănui. Am ajuns unde am ajuns prin muncă şi singurul lucru care mă interesează e părerea spectatorului.
Ai primit oferte să te muţi la teatre mai mari din ţară?
Richard Balint: Am primit, dar momentan îmi place ce se întâmplă la Oradea. Poate că nu câştig atâţia bani ca unii actori din Bucureşti, dar nici nu mor de invidie din cauza asta. Cunosc preţul unui asemenea succes şi deocamdată nu sunt dispus să-l plătesc..
Cum e să lucrezi cu soţia în aceaşi instituţie culturală? Te „miroase” dacă joci teatru acasă?
Richard Balint: Acasă nu joc teatru. Nici măcar nu vorbim de teatru. Iar faptul că lucrăm în aceeaşi instituţie nu mă afectează în vreun fel… poate doar prin faptul că frustraţii de care vorbeam mai devreme susţin că primesc roluri principale datorită poziţiei ei în cadrul instituţiei…
Carte de Vizită
Născut în 1974 la Cugir – judeţul Alba;
Absolvent de Liceu la Seral – profilul electrotehnică, în Cugir şi specializare profesională ca şi electrician la Fabrica de Armament din Cugir;
1995 – 1999: Facultatea de Teatru şi Film din cadru Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa profesorilor Cristina Pardanschi şi Cornel Răileanu;
1999 – 2000: actor la Teatrul de Stat din Baia Mare;
Din 2000 şi până în prezent – actor la Teatrul de Stat (actual „Regina Maria”) din Oradea;
2011/2012: Locul II – în clasamentul naţional al actorilor din stagiunea trecută, întocmit de revista Yorick, pentru rolul evreului Tevye din muzicalul «Scripcarul pe acoperiş», spectacol care s-a clasat pe locul V în acelaşi top naţional;
septembrie 2012: Premiul „pentru cel mai bun actor” la a 18-a ediţie a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea;
Citiți principiile noastre de moderare aici!