În urmă cu un an, Diana s-a apucat de pictură, fără să aibă studii de specialitate, iar tablourile sale se bucură de numeroase aprecieri. Într-un interviu acordat în exclusivitate, pentru Jurnal Bihorean&Bihon.ro, avocata-pictoriţă a vorbit despre pasiunea ei.

Jurnal bihorean&Bihon.ro: Cum și de unde a izvorât pasiunea pentru pictură?

Diana David: În toamna trecută, am decis să particip la o SerArtă organizată de cunoscuta actriță, artista Adela Lazăr, pe care am simpatizat-o de la prima vedere. Din acea seară, de câte ori mâna mi-a obosit pe tastatură, am dat ocazia pensulelor și culorilor să-mi refacă, prin bucurie și armonie, energia mentală.

JB: Ce te inspiră? Ce pictezi?

D.D.: Adulmec natura, transpun sentimente pe pânză, printre nori și flori. Îmi place să dau culoare unor metafore, să ilustrez evadări din părțile umbrite ale naturii umane, să confer elementelor inocente ale planetei caracteristici umane, surprinse pe culoarele instanțelor.

JB: Ce materiale folosești, ce tehnică?

D.D.: Pictez pe pânze, cu culori acrilice, folosind în general pensula, dar și cuțitul.

JB: Ai un atelier al tău?

D.D.: Pictez acasă, prefer liniștea nopții, când pot lăsa deoparte gândurile din dosare.

JB: Care este tabloul tău preferat, care este povestea lui?

D.D.: Mi-e greu să aleg dintre tablouri, în toate transpun emoții, particule din mine, dar cred că tabloul de care nu mă voi despărți niciodată este „Înainte de furtună” (foto1). Am fost în acel loc, unde m-a și surprins furtuna într-o zi caniculară de vară, așa mi-a rămas întipărit pe retină, iar apoi s-a așternut pe pânză. Un alt tablou în care am redat un spațiu al păcii interioare, în vâltoarea crizei distanțării umane, a primit denumirea de „Refugiu” (foto2).

JB: Te gândești să valorifici obiectele pasiunii tale?

D.D.: De ce nu? Când am lăsat pasiunea să curgă, la debut, nu răsărise acest gând. Dar, încă o dată, de ce nu?

JB: Care sunt pasiunile tale?

D.D.: Mă atrag călătoriile spre zone mai rar atinse de privirea omului, de unde îmi iau bucurie și inspirație. Mă pasionează artele vizuale, fotografia și pictura. Ador să mă organizez estetic și să cultiv spațiile și oamenii care mă înconjoară.

JB: Ce au în comun pictura și avocatura? Când ești mai sigură pe tine, când pictezi sau când pledezi ?

D.D.: Pledoaria constituie o formă subtilă de artă. Așa cum așez culorile pe pânză, îmi construiesc și considerentele discursului ori concluziile scrise. Încrederea în capacitatea mea profesională, dată de cei 18 ani în care am croit, de la cărări la autostrăzi, în ramurile dreptului, nu poate fi pusă în balanță cu sentimentele care reverberează pasiunea picturii. Privesc avocatura ca pe o aristocrată responsabilă de legile umane, în timp ce pictura oferă rar, dar intens, libertăți pe care știința dreptului nu și le poate imagina. Datoria și responsabilitatea mi le împletesc în avocatură, împreună cu pasiunea. Tablourile îmi absorb pasiunea din scurtele răgazuri pe care mi le conferă profesia.