De mai multă vreme se discută despre faptul că numirea politică a prefecţilor şi subprefecţilor va fi scoasă din Codul Administrativ, la solicitarea Comisiei Europene. Potrivit planurilor guvernamentale, statutul funcţiei publice va transforma funcţiile de prefect şi subprefect în funcţii politice. Care este perspectiva dumneavoastră asupra acestei modificări?

Ioan Mihaiu: Răspunsul meu este clar: sunt de acord ca această funcţie să fie una politică. Funcţia aceasta cu atât mai mult. Fiindcă ceea ce s-a întâmplat până acum, de la Revoluţie încoace, inclusiv la instituţiile deconcentrate, cel puţin la nivelul conducerii – deoarece uneori s-a mers şi mai jos, la nivel de şef-serviciu sau, din păcate, chiar la angajări, în unele instituţii – a fost pe linie politică. Astfel, dacă vorbim de funcţia de prefect, sunt de acord. Guvernul este numit politic, prefectul este reprezentantul Guvernului, miniştrii sunt numiţi politic. În acest sens, mi se pare normal ca şi prefectul să fie numit politic.

Când s-a decis ca prefecţii să fie înalţi funcţionari publici, s-a încercat aplicarea modelului francez de administraţie. În fapt, era o ipocrizie unanim acceptată, fiindcă prefectul era un fost membru de partid. Dacă nu mă înşel, sunteţi sungurul prefect de Bihor fără carnet de partid…

I.M.: Noi încercăm în multe cazuri – spre exemplu când vorbim de proceduri, legislaţie, instituţii – să le copiem şi să le exagerăm pe o linie restrictivă. După Revoluţie, primul model pe care am încercat să-l copiem a fost modelul fiscal francez, cel mai greu, complicat şi dur sistem fiscal din Uniunea Europeană. Este şi unul cu cele mai mari impozite, lucru explicabil prin faptul că Franţa este unul dintre statele cu cele mai mari impozite, unde impozitarea ajunge la 85%. Aşadar, trebuie să copiem ceea ce este bun şi să fim şi realişti totodată…

Veţi face pasul spre politică, dacă se va schimba statutul funcţiei de prefect?

I.M.: Deocamdată nu mi-am pus problema asta. Am acceptat această funcţie ca pe o provocare. Nu ştiu dacă voi face pasul politic sau mă voi retrage în cariera mea profesională la Finanţe.

Vorbiţi mereu cu drag despre Finanţe. Ce e atât de fascinant în acest domeniu? Cifre, taxe, impozite…

I.M.: E cariera mea, pe care mi-am ales-o eu şi am urmat-o. Eu am venit după o carieră construită de mine, deci n-am început în politică. E posibil totuşi să fac pasul complex spre politică.

Ce credeţi că v-a recomandat totuși pentru poziţia de prefect? Erau în stand by oameni cu vechi state de partid, care şi-ar fi dorit această poziţie…

I.M.: Consider că abilităţile pentru care au apelat la mine sunt seriozitatea, constanţa şi faptul că am demonstrat că pot să fac lucruri bune. Astfel, mă simt onorat, fiindcă au fost mulţi candidaţi care şi-au trimis CV-urile, acestea fiind date la o parte.

Sunt situaţii delicate cu care v-aţi confruntat până acum? Fiindcă ne-am obişnuit cu prefectul şi în rol de mediator, în rolul omului în care se punea adesea ultima speranţă că va remedia o situaţie…

I.M.: Până în momentul de faţă, singura situaţie delicată a fost cea de la Bulz, dar aceasta a fost un fenomen natural imprevizibil. Ca şi mediator, nu a trebuit să intervin încă, nu a fost cazul unor greve sau scandaluri în unele instituţii. Mă pregătesc însă să gestionez situaţii de acest fel, şi sper să le pot face faţă.

Ce aţi găsit la Prefectură când aţi preluat postul?

I.M.: Colaborez cu acest colectiv de mai mulţi ani şi îi cunosc, mai ales, pe şefii de serviciu, respectiv personalul de execuţie. Am găsit o situaţie mai complicată la Paşapoarte şi Înmatriculări, din cauza lipsei de personal. Cum ei aparţin de direcţiile lor speciale din Ministerul Afacerilor Interne, e puţin mai greu să ocupăm rapid nişte posturi. Angajaţii se mai şi pensionează; astfel, dacă din cele două sectoare pleacă două persoane într-un an, se creează un dezechilibru. Noi ne străduim acum să facem un ghişeu provizoriu în plus.

Oricum, personalul este insuficient faţă de volumul mare de activitate. Spre exemplu, un coleg de la Paşapoarte se pensionează în luna august, iar un alt coleg vrea să plece prin transfer. Nu cred că vom obţine aprobări pentru a scoate la concurs aceste posturi, până în septembrie.

În ceea ce priveşte problema legată de paşapoarte, ar fi mult mai simplu ca cetăţenii să se programeze online, după care pot veni după paşapoarte în maximum două săptămâni, sau paşaportul le este trimis acasă.

Pe de altă parte, la Prefectură, problema legată de personal nu e atât de spinoasă. Am organizat concurs şi m-a surprins faptul că, pentru cele trei posturi (economist, jurist, IT-ist), au fost foarte puţini candidaţi, şi nu am avut o concurenţă pentru a alege persoana potrivită. Din păcate, la două posturi am avut un candidat, iar la celălalt doi candidaţi. Postul de IT-ist nu s-a ocupat, chiar dacă testul a fost mediu. Mă aşteptam să avem 5-6, chiar 10 concurenţi pe un loc, postul având cerinţe de doar un an experienţă şi fiind adresat tinerilor.

La Serviciul Juridic, cifrele sună impresionant: 8 oameni au dat aviz de legalitate pentru 48.000 de hotărâri de consiliu şi dispoziţii ale primarului… Încărcarea personalului pare uriaşă.

I.M.: Avem câţiva colegi jurişti cu alte atribuţii, dar cei opt se ocupă de acele hotărâri de Consiliu Local şi dispoziţii ale primarilor. Anul trecut, numărul hotărârilor a fost de 48.000. Cel mai mult ne ajută în acest demers când avem informaţii din partea consilierilor Opoziţiei. Astfel, ştim să aprofundăm acea hotărâre a Consiliului Local. Ne focusăm spre acele hotărâri asupra cărora ni se atrage atenţia. Şi ne autosesizăm din presă…

V-aţi pronunţat asupra legalităţii hotărârii CL Oradea, prin care cresc taxele în creşe?

I.M.: Creşterea taxei la creşe este deja şi la noi în studiu. Ne-am autosesizat. Prefectura se va pronunţa în legătură cu acest aspect, să vedem deocamdată dacă se respectă toate prevederile legale. Creşterea taxei se duce înspre limita maximă, legea permite însă acest fapt. Dacă această limită e depăşită, atunci hotărârea nu e legală. Într-adevăr, la Cluj taxa este de 5 lei, iar în Oradea este de 10 lei. Sunt totuşi alte aspecte, la care Oradea poate stă mai bine, sunt şi domenii în care stă mai prost, cum sunt impozitele locale mari, dar care totuși sunt în limite legale.

Sunt situaţii de hotărâri din judeţ la care aţi constatat lipsa de legalitate?

I.M.: Nu există asemenea situaţii. În primul rând, când constatăm o lipsă de legalitate la o hotărâre de-a Consiliului Local, discutăm cu Primăria să revină, să-şi revizuiască poziţia, pentru că aşa-i procedura legală. Dacă nu doresc şi noi suntem fermi pe poziţie, atacăm în contencios administrativ, mergem în instanţă.

Vă puteţi exprima punctul de vedere în ceea ce priveşte oportunitatea? Vă întreb fiindcă în spaţiul public se vorbea despre anchete DNA pe această temă, context în care aţi putea fi veriga care să prevină astfel de situaţii.

I.M.: La oportunitate, noi nu putem să ne impunem punctul de vedere. Există diverse probleme, când cetăţenii fac cerere la Primărie să le concesioneze o păşune sau un hectar de pădure. Temeiul legal există, dar nu se aprobă, nu vor consilierii locali…

Aţi încercat să mişcaţi lucrurile în cazul licitaţiei pentru Autostradă. Chiar şi pentru lucrările la deja celebrul drum DN 76 Oradea – Deva v-aţi implicat.

I.M.: Eu nu o să ies niciodată să mă laud că am săvârşit ceva. Eu sunt foarte realist. Problema legată de reciclarea asfaltului pe DN 76 a fost că nu s-a lămurit tehnic dacă e o reparaţie capitală, pentru că nu s-a mai practicat în ţară şi nu ştiau unde s-o încadreze. Din această cauză a fost o controversă. Dacă se încadra în reparaţie capitală, mai devreme de 2019-2020 nu se puteau începe lucrările. Până la urmă s-a găsit încadrarea, că nu e la reparaţie capitală. Era programată abia anul viitor licitaţia, dar s-au găsit soluţii. Anul acesta se scoate la licitaţie Oradea – Beiuş, pe trei porţiuni, pentru a se finaliza complet lucrările. Prima porţiune, Oradea – Hidişel (15 km), se va scoate în curând la licitaţie. Pe porţiunea de la Bitii s-a mers pe vechiul contract. Drumul se va finaliza.

Eu urmăresc, în principiu, ce pot să fac pe paşi concreţi, primul pas fiind de a relua licitaţia. Licitaţia putea fi reluată şi anul trecut, acum nu mai contează, a trecut. Dar guvernul de tehnocraţi – şi acum nu vorbesc ca un om politic – dacă ai anulat licitaţia, era o chestiune de câteva luni să refaci documentaţia, să faci caietul de sarcini şi să reiei licitaţia. Ei, nu s-a făcut, dar uite că s-a făcut acum. S-a lucrat câteva luni, dacă vă aduceţi aminte, când a început această guvernare şi s-a pus problema drumurilor, autostrada Borş – Suplac nu era pe lista priorităţilor pentru 2017. Abia în 2018 se punea problema reluării licitaţiilor pentru tronsonul acesta şi pentru Mihăileşti – Suplac.

Tronsonul care ne interesează mai mult, Suplac – Borş, este în lucru, documentaţia este gata şi urmează să fie licitat. Cert este că anul acesta se doreşte să se facă licitaţia. Principalul e că se face anul acesta, că e în august, septembrie… În funcţie de cum se vor rezolva contestaţiile, dacă vor fi, sunt şanse mari ca în primăvară să înceapă lucrările.

De asemenea, este important că se lucrează pe trei tronsoane. Dacă la un tronson este o problemă, se poate relua mai rapid licitaţia. Acelaşi lucru se va face şi pentru Mihăieşti – Suplac. Ne-am lovit de prea multe cu autostrada asta. Ştiţi că s-a dat şi ordin de începere a lucrărilor, şi spaniolii nu au mai început. Vrem să vedem că se şi începe lucrul!

Care sunt pârghiile unui prefect pentru a se implica în derularea unor proiecte de investiţii?

I.M.: Discuţiile. Discuţiile la nivel de ministru – secretar de stat. E important şi sprijinul parlamentarilor. Nu e totuna să vorbeşti de unul singur sau să ai şi sprijin. În cazul autostrăzii, nu se pune însă problema de a nu avea sprijin. În concluzie, mi se pare ridicol să-ți iei un angajament, după atâtea eşecuri şi amânări. De aceea vreau să fac tot ceea ce pot pentru fiecare etapă… E foarte bine că a venit şi ministrul Cuc, şi avem promisiuni că va reveni. E un lucru foarte bun pentru Bihor. A fost foarte hotărât.

Ce pasiuni are prefectul de Bihor? Ca să încheiem într-o notă mai relaxată...

I.M.: Sportul, grădinăritul şi bucătăria… Bucătăria mă relaxează…

Szatmari Evelin-Bernadett și Veronica Bursașiu