– Cine este Omul Oamenilor? Cum îl defineşti?

Sebastian Lupu: Omul Oamenilor e o sumă a tuturor experienţelor mele de până acum, a tuturor gropilor pe care le-am întâlnit în drum, pe care le-am descoperit şi pe care le ocolesc întotdeauna. Eu le spun oamenilor unde sunt gropile, să nu mai cadă şi ei în ele. Dacă ei ţin cont de asta, sau nu ţin cont, sau cred că ei n-or să cadă în groapă, asta ţine de fiecare om în parte. E o caracteristică a mea: întotdeauna am fost foarte aproape de oameni. Întotdeauna am fost un om căruia chiar îi pasă de cel de lângă el.

– Care a fost pasul care te-a determinat că creezi brandul Omul Oamenilor?

Sebastian Lupu: Brandul Omul Oamenilor are abia un an. Eu am fost foarte activ pe Facebook cu bancuri, cu teatru de club şi aveam o foarte mare nevoie de Facebook ca să îmi fac publicitate, să se afle despre spectacolele de teatru. Funcţiona foarte bine, aveam vreo 5.000 de prieteni şi 10.000 de urmăritori. Şi la un moment dat, cum puneam eu zilnic 30 de bancuri, am postat o fotografie care era o glumă. Erau nişte chiloţi roz puşi invers, în orizontală, pe o femeie, era un ochi de peşte, iar la buze le-am făcut o gură. Arăta exact ca un peşte. Şi scria că acesta e cel mai periculos peşte din lume, care cu o singură râmă, îţi poate distruge toată casa. Era un text în engleză. Era un chilot, nimic vulgar, era o glumă foarte drăguţă. Şi mi-au blocat contul pentru două luni. În momentul ăla, am hotărât să renunţ la Facebook. Andrei, fiul meu, îmi tot spunea: tati, intră pe Tik Tok, că acolo se poate face. Mi-am propus să intru pe Tik Tok la 6 februarie 2021. Am zis aşa: dacă în patru luni de zile nu reuşesc să fac 20.000 de urmăritori, mă las de Tik Tok. Şi am început să fac clipuri. Clipuri proaste, foarte proaste la început, că n-ai de unde să ştii cum să faci. Trebuie să-ţi găseşti stilul. 20.000 în 4 luni? Sebi, nu există! Dar dacă nu fac, înseamnă că nu am ce căuta pe canalul ăsta! Şi o spuneam tot timpul şi cu glas tare. Şi îmi asumam ce spuneam. După 2 luni, am făcut cam 1.000 de urmăritori. La trei luni jumate aveam 1.500 de urmăritori. Eu trebuia să mai fac în două săptămâni 18.500, după care eram hotărât să mă las. Şi am făcut 198.500 în două săptămâni! Nu ştiu cum. Am mers mai departe, nu m-am oprit, la fel cum am făcut cu Artemotion. Eu cu Richi (n.red. – Richard Balint) jucam cu doi oameni în sală. Şi după patru luni s-au rupt uşile, iar de atunci aşa a rămas. De acolo ştiu eu de patru luni. Şi Omul Oamenilor, tot la patru luni a explodat! De-aia eu spun peste tot că reţeta este de patru luni şi nu cred că e întâmplător.

– Dar nu ai rămas la Tik Tok, ai făcut cont şi pe celelalte platforme.

Sebastian Lupu: Cu Tik Tok-ul am mers tot aşa, aveam deja 350.000 de urmăritori în septembrie, iar în octombrie am zis să mă apuc să fac şi pe Instagram, care a explodat din prima lună, milioane de vizualizări. Primul cont de Facebook, în momentul în care a ajus la 50.000, a fost blocat. Am făcut alt cont, Sebastain Lupu artist page şi Sebastian Lupu artist. Amândouă sunt la 100.000. Alea sunt momeală. Iar din octombrie anul trecut, am început Omul Oamenilor. L-am făcut pentru că din totdeauna iubesc oamenii. Am zis că trebuie să îmi găsesc o denumire, să nu mai fie Sebastian Lupu, ca să pot lucra în linişte, să nu mai fiu atacat. Şi i-am spus: Omul Oamenilor. Sigur că era puţin mai complicat aşa, că multă lume nu ştia cine sunt. Dar încet-încet…. Oamenilor le place să fie deştepţi. Iar dacă tu îi faci deştepţi, dacă le dai ocazia ca ei să fie deştepţi, în momentul ăla încep să te iubească. În momentul ăla ei mă caută, mă găsesc şi văd că sunt Sebastian Lupu. De aia am trecut şi pe Instagram şi pe Facebook, pentru că atunci au început cu reel-urile. Şi am zis că dacă încep cu Omul Oamenilor, îl încep pe poezie, pilde, învăţături.

– Cum de nu ai rămas la bancuri?

Sebastian Lupu: Să îţi spun ceva: cât timp am făcut bancuri, nimeni nu mă băga în seamă. Eram considerat ca unul care se face de râs, asta era mentalitatea. De când am făcut Omul Oamenilor, din momentul acela s-a schimbat total atitudinea lor. Au venit, în general, foarte multe contracte către mine, să mă caute foarte multă lume pentru clipuri, dar ceea ce este foarte interesant este că eu când mă întâlnesc şi vorbesc cu ei, îşi mai amintesc de ce spuneam atunci, de glume. E foarte ciudat.

– Ce întâlniri deosebite ţi-a facilitat Omul Oamenilor?

Sebastian Lupu: Au fost miniştri care veneau şi vorbeau cu mine, cum a fost Florin Roman, ministrul digitalizării, sau secretarul de stat. S-a îmbolnăvit cumnatul meu de cancer. În momentul în care am intrat în spital, era o coadă acolo, ceva înfiorător. Durează vreo şase ore toate analizele. Când am intrat, mă gândeam să vorbesc cu portarul, să vedem cine e director, poate reuşește să mă ajute. A venit portarul direct în faţa mea, că el mă cunoaşte, mi-a spus să merg sus, acolo m-au luat în primire toate asistentele, doctorul a deschis imediat uşa, l-a analizat, iar la final m-a rugat frumos dacă pot să fac o poză cu asistenta, că e fană mare a mea. În 20 de minute am terminat tot ce trebuia să facem în şase ore. Ai zice că-s relaţii, că sunt pile. Am mai vorbit chestia asta, iar unul din spital mi-a zis: „Ştiţi de ce vi se fac chestiile astea, domnul Lupu? Pentru că toată lumea vede cât de mult munciţi. Şi dacă eu v-aş ţine şase ore aici, nu aţi mai avea timp”. Şi toţi fac la fel, oriunde mă duc. Ieri am avut treabă la bancă, a venit directorea băncii şi m-a băgat înăuntru ca să mă ajute. Mă duc în Turcia, la o clinică de stomatologie, de unde ei m-au căutat doar ca să îmi facă o consultaţie. Transport, avion, limuzină, hotel, plus o sumă foarte mare pe care le-am cerut-o, nu-ţi închipui cât de mare. Doar ca să îmi facă o consultaţie. Şi ei spun că pot să îmi facă dinţi mai frumoşi decât ăştia.

– Pe contul Omul Oamenilor nu postezi doar poezie, ci şi momente din viaţa ta.

Sebastian Lupu: Da, din două motive. Mă numesc Omul Oamenilor, nu Statuia Oamenilor sau Soclul Oamenilor. Sunt un om printre oameni, care şi în viaţa de zi cu zi, când te întâlneşti cu el, are timp pentru tine. Apropo, răspund la absolut toate mesajele. Asta e o altă parte a muncii, în care stai două-trei ore în fiecare seară şi răspunzi la mesaje. Sigur că nu la toate. La alea de bun simţ, pe celelalte le scoţi, le dai block. Eu nu accept glumele apropo de munca mea. De exemplu, mişto-ul. Pentru că în momentul acela blochez. Mi se pare lipsă de bun simţ şi le şi explic treaba asta. Măi oameni buni, voi acum zece ani, ca să ajungeţi la Florin Piersic mergeaţi până la Cluj, vorbeaţi cu cineva unde vine, cum îl găsiţi. Acum, la mine e foarte simplu. Poţi direct printr-un mesaj să ai acces la mine. Dar dacă tu alegi să faci mişto, înseamnă că nu înţelegi ce fac. 90% sunt absolut terminaţi. Răspundeţi la mesaje? Da, răspund! Şi în plus, cum se numesc reţelele? „De socializare”. Nu e reţea de admirare. E reţea de socializare, în care trebuie să socializezi cu ei, să vorbeşti cu ei, să vadă că eşti om, că îţi pasă, că nu îi păcăleşti. Poate şi ăsta e un motiv pentru care am uşi deschise peste tot.

– Ce înseamnă să menţii Omul Oamenilor activ?

Sebastian Lupu: E o muncă foarte grea. 16 ore pe zi, de dimineaţă, de la ora 6, până seara la 10. Muncă, muncă, muncă. Pe lângă munca mea de actor. Îţi faci timp. Eu cu poezia mea, pe care am început-o pe Facebook şi pe toate reţelele sociale – şi asta e foarte important să precizăm – am reuşit un lucru care credeam că este irealizabil, nu imposibil, pentru că nimic nu e imposibil: eu am readus poezia în România la nivel naţional. Un lucru care era total dispărut timp de 30 de ani, la nivel de percepţie. Ceea ce trebuia să facă TVR, măcar o oră de poezie pe săptămână, nu a făcut şi nici nu face. Am reuşit să fac eu treaba asta. În primul rând, mi-a mărturisit-o Sorin Dumitrache, care e cel mai mare poet la ora actuală: „Măi Sebi, mă întrebau ăştia cum am făcut să mă reciţi tu pe mine. Pentru noi e ca şi cum ai lua cel mai mare premiu, ca la voi Oscarul, când te recită Sebastian Lupu. Eşti cel mai bun poet!”. La performanţa asta am ajuns! Chestia asta care pare lipsă de modestie, este pur şi simplu a spune cee ce faci, pentru că dacă nu spui, îţi ia altcineva meritele. În ţara asta trăim! Plus că am învăţat de la Horaţiu Mălăele: un artist nu poate să fie modest.

– Cât te-a ajutat popularitatea câştigată prin SimsalaGrimm?

Sebastian Lupu: Foarte mult! Cred că m-ar fi ajutat şi mai mult. Însă după ce am intrat pe Tik Tok şi am făcut o mie şi ceva de urmăritori, a început lumea să mă recunoască din desenele animate. Şi am zis că eu nu pentru asta am intrat pe Tik Tok, să mi se recunoască vocea. Şi atunci am blocat cuvintele cheie: desene, personaj, Simsala, Doc Croc. După ce depăşisem deja 200.000 de urmăritori, prin luna iulie, am fost întrebat dacă eu l-am dublat pe şeful bucătar din Insula Dramei Totale. Pe ăla îl uitasem. Şi am spus: da, eu sunt! Şi a explodat totul pe Tik Tok. Şi atunci am zis că am deja 250.000 de urmăritori, pot să le dau drumul şi la astea. Gândeşte-te că eu dublez voci de 23 de ani. Generaţii întregi mă ştiu şi îmi spun: „Sunteţi vocea copilăriei mele”. Şi secretarul de stat mi-a spus asta, şi Victor Micula. La ce m-a ajutat foarte mult? Vocea mea e foarte cunoscută, creierul ţi-o recunoaşte ca fiind o voce bună. Mie mi-e foarte uşor să vorbesc cu oricine. Şi este o vorbă care spune: zâmbeşte, nu ştii cine se îndrăgosteşte de zâmbetul tău. Eu am luat-o şi am schimbat-o puţin: munceşte, nu ştii niciodată cine se îndrăgosteşte de munca ta! Şi aşa şi este!