Jurnal bihorean: Care a fost principalul motiv pentru care ai decis sa te implici în acțiuni de voluntariat?
Şerban Baciu: Lipsa de ocupație. Pur şi simplu am vrut să am activitate constantă, să fac ceva să nu mă plictisesc – cum fac mulți adolescenți în ziua de azi. Să îmi folosesc timpul în mod plăcut și productiv.

JB: De când ai început să faci voluntariat?
Ş.B.: De doi ani deja.

JB: Vorbeşte-ne despre tine şi despre felul în care ai ales Caritas Eparhial.
Ş.B.: Sunt elev la Liceul Sanitar „Vasile Voiculescu” și am început la Caritas Eparhial pentru că am aflat de la o prietenă, care a zis: „Hai să mergem că au activități frumoase la cursul de clovni”. Aşa am decis să încerc şi eu. Atunci n-aveam idee că o să-mi placă așa de mult, că o să mă îndrăgostesc de chestia asta, că o să cunosc atâția oameni, că o să socializez așa de mult.

JB: Care sunt avantajele şi, eventual, dezavantajele implicării în acțiuni de voluntariat?
Ş.B.: Cel mai mare avantaj este că primești ceva ce nu poți primi în altă parte. Este o satisfacție enormă când oferi un zâmbet cuiva care are nevoie de el! Un alt avantaj este că dă bine la CV (mai ales pentru cei care se gândesc la viitor). Singurul dezavantaj este că nu mai ai timp pentru tine. Este un timp pe care trebuie să îl pretreci acolo neapărat.

JB: Deci, odată ce te-ai angajat într-o astfel de activitate, nu mai poți să renunți…
Ş.B.: Da, trebuie să mergi înainte și să ai o continuitate.

Cazuri impresionante

JB: Ce te-a impresionat cel mai mult în perioada aceasta de voluntariat?
Ş.B.: Eram la spital, vara trecută, cu programul „Prieteni pentru un zâmbet”. Ne-am deghizat în clovni şi făceam baloane la copii. La un moment dat vedem o fetiță în capătul holului care ne aștepta.
Era singura fetiță care chiar ne aștepta. Se putea citi pe fața ei că ne aștepta cu nerăbdare – pe fața ei era un zâmbet așa larg… Când am ajuns în salonul ei, a început să ne mărturisească povestea ei de viață. Era singură (orfană). Avea leucemie. A fost impresionantă povestea ei. Au mai fost și alte cazuri care ne-au impresionat, dar zâmbetul de pe fața ei, fericirea că cineva vine s-o vadă e incomensurabilă.

JB: Nu mai era singură…
Ş.B.: Da, se simțea bine în preajma noastră. Simțea că cineva o bagă în seamnă, că cineva ține la ea. La final ne tot ruga să mai rămânem și am mai rămas. Nu aveam voie să stăm peste programul stabilit cu Spitalul, dar am stat pentru că se vedea pe chipul ei că își dorește să nu fie singură. Chiar a meritat să stăm cu ea.

JB: Ați păstrat legătura cu copilul?
Ş.B.: Nu, dar când mergem prin spital cu programul „Prieteni pentru un zâmbet”, o mai vedem. E acolo.

JB: În ce activități de voluntariat te-ai implicat?
Ş.B.: La Caritas am luat parte cam la toate activitățile posibile („Festivalul un milion de stele”, la „Colectele de Paști și de Crăciun”, „Bradul copiilor” etc.). Mai fac voluntariat și la „Eco Top”. Acolo am participat la organizarea Festivalului „Vara Verde”.

JB: Ce înseamnă pentru tine titlul de „Voluntarul Anului 2017”?
Ş.B.: M-a luat prin surprindere. Nici nu am știut cum să reacționez… Nu mă așteptam.
Am văzut că am fost nominalizat la câteva categorii (mă așteptam să fiu nominalizat, pentru că am participat și am activat destul de mult, am avut destule ore la fiecare activitate), dar nu mă așteptam să fiu chiar voluntarul anului. Premiul mi-a oferit o satisfacție că ceea ce am făcut n-a fost în van, că totuși cineva apreciază că am depus niște eforturi. Esenţialul e că le-am depus pentru mine și pentru oameni. Aceasta e o satisfacție mare – când vezi că rămâne ceva în urma ta, că nu pleci dintr-un loc fără să lași nimic.

Proiecte
JB: Ce anume ți-ai propus să faci în viitor?
Ş.B.: Pe viitor vreau să fiu medic pe Ambulanță. De altfel, vreau să mă apuc și de voluntariat la Ambulanță, iar după asta să continui să fac voluntariat și la Caritas, și la Eco Top.

JB: Care este „motto-ul” tău? Ce te motivează?
Ş.B.: Mă simt motivat de un text: „Să fii om îți e dat, dar să ne păstrăm umanitatea e o alegere!”. Acesta mă împinge să acţionez în comunitatea în care mă aflu, pentru că este o alegere să faci ceva, să faci pe cineva să zâmbească sau să nu stai nepăsător. Toţi suntem oameni, dar să faci o faptă bună, să îți arăți adevărata umanitate, e o alegere. Toți alegem să facem asta.

JB: Cum i-ai îndemna pe tineri să se implice în acţiuni de voluntariat? Ce sfaturi le-ai da?
Ş.B.: Să se gândească în primul rând la oameni – deși nu poţi să spui cuiva care e egoist să se gândească la oameni sau la cei din jur, să se gândească la ei și la viitorul lor. Pentru că asta e important: să te gândești și la viitor, pentru că ziua de mâine este ceva ce nimeni nu îți poate asigura (nici banii, nici părinții, nici 1.000 de facultăți), pe când dacă faci voluntariat, pe lângă faptul că cunoști oameni, îți faci foarte mulți prieteni, cunoşti oameni foarte faini, sociabili, te distrezi, participi la activități pe care nu le întâlnești în altă parte. Voluntariatul este foarte bun și pentru viitor, și pentru prezent (pentru sănătatea fizică şi cea psihică – faci mișcare, socializezi, faci chestii care chiar sunt foarte ok).

JB: În ce alte activităţi eşti implicat?
Ş.B.: Pe lângă voluntariat, mai sunt și președintele Consiliului Elevilor la noi, la școală. Acolo am alt gen de acţiuni, pe care le implementez eu, împreună cu colegii din Consiliu.

JB: Ai vrea să spui ceva care să meargă către cititorii JB?
Ş.B.: „Să fii om ne e dat, dar să ne păstrăm umanitatea este o alegere” .

[related-post post_id=”1978433″]