– Cum se vede, dinspre musulmani, fenomenul pro-Charlie?
„Sigur că atacurile sunt condamnabile. E trist când vezi că mor oameni inocenţi. Dar şi în lumea arabă există o ruptură. Tinerii musulmani cresc tot timpul cu obligaţia de a-şi cere scuze pentru religia lor. Eu m-am născut în Pakistan dar am crescut în Australia. Aproape zilnic trebuia să mă justific pentru atacuri teroriste, ca luarea de ostatici din Sidney dar şi din alte părţi ale lumii, doar pentru că mass-media globală insistă pe un clişeu emoţional care nu ajută la armonie şi socializare. Religia e o chestiune personală care trebuie să mă facă mai bun, nu o chestiune pentru care să dau socoteală public.
Iar lumea nu e doar în alb ori negru. O interacţiune deformată crează o criză de identitate. Dacă mă întreabă ce sunt eu: australian, musulman, român sau transilvănean ce trebuie să aleg doar una? Căci după şase ani petrecuţi în Oradea iată că eu sunt din toate. Categorizarea acesta exclusivă e frustrantă. E ca şi cum m-ar pune să aleg între braţul stâng şi braţul drept, între ochiul stâng şi ochiul drept. Acum eşti pus să alegi dacă eşti cu Charlie sau cu musulmanii. Sigur nu sunt cu teroriştii dar nici nu pot să aplaud când unii oameni îmi jignesc religia. Trebuie să fie o cale de mijloc, de bună-înţelegere.
Pe lângă alb şi negru există şi nuanţe. Suntem oameni cu toţii. Majoritatea musulmanilor nu sunt monştri. E doar un clişeu precum cel anti-migraţie sau faptul că est-europenii nu sunt văzuţi bine în Anglia din cauza imaginii deformate de mass-media. Când călătoresc în Vest sunt întrebat cum de am ales o ţară din Europa de Est şi nu mă cred că aici totul e în regulă fiindcă lor li se arată altceva la TV.
Dar există şi presă obiectivă. Varianta online a cotidianului „The Huffington Post” a postat un articol în care studentul economist Daniel Wickham explică ipocrizia liderilor politici care au participat la marşul pro-Charlie din Paris.
– Şi Oradea cum li se pare studenţilor străini?
–
Oradea are o reputaţie pozitivă. Studenţii care vin la Medicină, în Oradea, o fac la recomandarea unor rude sau prieteni care au studiat aici. Aici te simţi confortabil, acceptat. Mă simt acasă ca şi în Australia. Am buni prieteni români iar cu pacienţii mă înţeleg fără probleme. Poate ajută şi faptul că România nu e aşa implicată pe plan extern. Sigur, alegerea are şi factori financiari. La Oradea şcolarizarea e mai ieftină decât la Debreţin sau Budapesta. În Australia şcolarizarea costă 25.000 de dolari pe an, adică suma pe care o achit la Oradea pentru toată facultatea.
– Ştiu studenţii musulmani că România a fost acuzată că a găzduit o închisoare secretă pentru suspecţi de terorism?
– Sigur că da. Dar dacă a fost o închisoare secretă în România, a fost fără ştiinţa cetăţenilor. Problema torturilor ilegale de la Guantanamo, cu sfidarea Convenţiei de la Geneva, ar trebui să intereseze pe toată lumea. Căci au fost încarceraţi oameni fără a fi prezentaţi în faţa judecătorului. Aşa, oricine poate ajunge mâine într-o astfel de situaţie, fără probe şi fără acuzaţii precise. Doar pentru nişte bănuieli sau ghinionul de a fi în locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
Consecinţe şi mai dezastruoase decât închisorile secrete al CIA au războaiele şi execuţiile ilegale. În Pakistan, în urmă cu două săptămâni 140 de studenţi au fost împuşcaţi. De bombardamentele din Palestina se scrie prea puţin. Peste 300 de copii au murit în urmă cu câteva luni şi nici măcar nu auzim de ei în mass-media occidentală. Dar tinerii musulmani află de aceste masacre şi acumulează un sentiment de frustrare când văd reacţia disproporţionată din Occident. Am ieşi cu pancarte pentru Charlie dar pe aceleaşi pancarte să condamnăm şi atacurile care au loc asupra civililor musulmani.
– Ar fi de dorit explicaţii pentru necunoscători ale principiilor islamului?
– Ar fi foarte bine să ne cunoaştem. Cei cu idei radicale, fie din Est sau din Vest, sigur nu s-au întâlnit cu adevărat cu cei de altă cultură, rasă sau religie.
Cine are o opinie puternică anti-musulmană sau anti-creştină nu cunoaşte cealaltă parte. Trebuie să ne întrebăm şi de ce au loc asemenea atentate. Nu se trezeşte, aşa, dimineaţa, un tip ca să comită un atac sinucigaş. E o problemă complexă. Pentru majoritatea musulmanilor islamul înseamnă pace. Dar aşa cum creştinismul are sute de confesiuni, şi islamul e revendicat de mai multe mişcări. Din păcate, acţiunile mişcărilor radicale se răsfrâng şi asupra musulmanilor pacifişti.
Totuşi, gândind logic, dacă toţi cei 1,5 miliarde de musulmani ar fi ucigaşi, cine ar mai fi în viaţă în această lume? E ridicol şi foarte dăunător să acceptăm că islamul ar fi la fel.
Rupert Murdoch, care deţine unul din cele mai mari imperii media din lume, susţine că toţi musulmanii ar trebui să se simtă responsabili pentru atacurile teroriste. Dar de ce să ne simţim responsabili, eu şi fraţii mei, bunicii mei de 90 de ani? De ce nu se acceptă că poţi fi un musulman modern ci neapărat un potenţial terorist?
Nu toţi oamenii ştiu ce înseamnă musulman. Academic şi ştiinţific, ţările musulmane sunt mai în urmă poate şi fiindcă au fost, sute de ani, colonii ale Franţei şi Angliei. Iar problemele vechi, necicatrizate, alimentează conflictele.
Time Magazin a dezvăluit că Winston Churchill a fost responsabil de moartea prin înfometare a trei milioane de oameni din India fiindcă a deturnat hrana acestora. Iar acelaşi Curchill e văzut ca un erou în Anglia. La fel, au fost glorificaţi generali care au mitraliat populaţia civilă. Această parte a poveştii e mai puţin cunoscută de cetăţenii occidentali. Cert e că nu ajută nimănui conflictele. Din perspectivă personală, recunosc că e obositor să-ţi petreci viaţa adultă dând explicaţii. Misiunea profesiei mele e să vindec oamenii dar iată că ne confruntăm cu o maladie a societăţii pentru care nu s-a găsit încă un tratament benefic.
Citiți principiile noastre de moderare aici!